Creșterea cheltuielilor în țările din centrul zonei euro ar putea ajuta economiile mai slabe de la periferia uniunii, într-un moment în care dobânda de referință practicată de Banca Centrală Europeană (BCE) este zero, se arată într-un raport al BCE - „Este nevoie de stimulente fiscale în țările din centrul zonei euro, care să contracareze efectele reformelor structurale care au redus, temporar, prețurile și salariile în țările de la periferie, precum Grecia, Portugalia și Spania. O expansiune fiscală în centru ar putea fi benefică la periferie, cu condiția ca autoritatea monetară să nu reacționeze la presiunile inflaționiste“. Potrivit matematicii BCE, cheltuielile din țările centrale (Germania, Franța și Olanda) ar stimula inflația în întreaga uniune monetară, reducând astfel, în termeni reali, costul împrumuturilor pentru firme și populație. Dacă dobânzile practicate de BCE rămân la nivelul zero, în pofida creșterii inflației, asta ar stimula cererea internă în economiile de la periferie, precum și exporturile. Ce înseamnă toate astea? Că, după opt ani de la startul crizei financiare, băncile centrale încă se luptă să producă... inflație. „Cât de oportună e această strategie? E o altă discuție. Să spunem că au crescut masa monetară și datoria publică, dar dinamica prețurilor a rămas anemică. Știu, nouă ne place (să avem prețuri mici - n.r.), dar, fără inflație, ce rost mai are o bancă centrală, nu-i așa? De aceea, oamenii încearcă să ne convingă că avem nevoie de creștere a prețurilor. Evident, neputând influența rata inflației, vin cu o strategie nouă - cresc ȚINTA de inflație. S-a ajuns la 4 - 5% pe termen mediu, iar argumentele economiștilor afiliați sunt tâmpite, dar împachetate frumos“, explică analistul Florin Cîțu. Aceeași strategie va începe să fie folosită și în alte sectoare. Brusc, o să fie OK să ai deficit bugetar mare, de 5% din PIB, pe „termen scurt“, ba chiar și o datorie publică „sustenabilă“, de 60 - 80% din PIB. La naiba...