Un mare gargaragiu pedelist ne spunea că bocul este unitatea de măsură a tuturor înfăptuirilor socialiste din patria noastră, ceea ce nu este departe de adevăr. Într-un alt context, bocul măsoară intensitatea stării noastre de năduf. Ca atare, înjurăturile contemporane au ca principal filon educaţional bocul. De asemenea, vorbele de obidă şi suduielile populare, care, fapt reprezentativ, exprimă realitatea înconjurătoare. Bocul, ca unitate de măsură, îşi trage seva din călcatul în străchini. Frecvenţa este de un boc la două străchini. În general, aceasta este cadenţa domnilor guvernanţi. De când cu criza, mergem din boc în boc. Adică, vreau să zic, mai mult stăm pe loc. Acelaşi mare gargaragiu pedelist invoca bocul ca simbol al creşterii nivelului nostru de trai, ceea ce schimbă radical conţinutul sloganului “ Să trăiţi bine”. Mişcările de protest din ultima vreme reprezintă reacţia spontană a populaţiei faţă de măsurile luate cu bocul. E drept, ţara se află în boc, dar noi trebuie să analizăm mesajul liric al guvernanţilor. Dusul cu bocul a înlocuit cu succes dusul cu zăhărelul. Trebuie să recunosc, pe timpul celorlalte guvernări, s-a făcut o mare risipă de zăhărel. De când bocul a devenit unitatea de măsură a tuturor înfăptuirilor socialiste din patria noastră, populaţia a urcat direct în paradis. Lefurile şi pensiile sunt tăiate cu bocul. Tot bocul, în forma sa naturală, a venit de hac alocaţiilor destinate copiilor. Cu bocul se măsoară şomajul. Trecând într-un alt registru, putem spune că ne arată starea de spirit a populaţiei. Ca unitate de măsură şi nu numai, bocul a eliminat speranţa din calculele noastre de viitor. De fapt, vă rog să mă scuzaţi, cred că am comis o eroare. Care viitor? Bocul a neutralizat viitorul. După ce, precizez, a pulverizat prezentul. Faţă de alte unităţi de măsură cu caracter politic, bocul este restrictiv. La început, în campania electorală, ne promitea nouă, dacă vă amintiţi, carne, pene, lapte, ouă. Toate cele enunţate sunt produse de lux. La acest nivel, bocul măsoară desfrâul care caracterizează clasa noastră muncitoare. Trăiască şi înflorească! În plan materialist dialectic, ca purtător de cuvânt al prezidentului, bocul asigură comunicarea cu Palatul Cotroceni în vremuri de răstrişte şi jale. Desigur, sub asemenea auspicii, nu este recomandat preşedintelui să se mai arunce cu dezinvoltură, cum făcea cu un an în urmă, în băile de mulţime. Aţi văzut ce a păţit Hoară în timpul unui miting de protest. A tulit-o cu clăbucii mulţimii pe el. Mare noroc a avut domnul Hoară! Din câte înţeleg, cetăţenii furioşi au vrut să-i măsoare bucile cu bocul, cunoscut fiind faptul că avem de-a face cu o unitate de măsură universală. Dacă luăm în calcul teoria reversului medaliei, înţeleg că bocul poate fi folosit şi la scărmănat politicienii din gama Hoară. Măi, Hoară, tu nu te gândeşti la biata noastră ţărişoară?! Din câte mă pricep eu la metrologia politică, bag de seamă că poporului i-a ajuns bocul la os!