Reporter: Ce semnificaţie are pentru dvs. cea mai recentă carte pe care aţi lansat-o, „Să-ţi rămînă dragostea”?

Sanda Ghinea: Am împlinit, anul acesta, vîrsta de 75 de ani şi datorită faptului că lucrările mele pentru adulţi au apărut la intervale mari de timp, m-am gîndit că obligaţia mea de scriitor este să adun aceste poezii într-un volum. Am realizat, astfel, cartea „Să-ţi rămînă dragostea”, care este ca o urare, ca un cadou oferit cititorilor. Am adunat poezii din primul volum, publicat în 1968, la Constanţa, într-o perioadă în care noi, tinerii scriitori, ne doream o editură şi pînă la ultima carte, publicată în 1998. Această carte are 271 de pagini şi sînt adunate în ea mai mult de 300 de poezii, unele dintre ele fiind publicate într-o lucrare pentru prima dată. Am încercat să selectez poeziile în aşa fel încît cititorii avizaţi să vadă de unde a început Sanda Ghinea, cum a evoluat ea, ca scriitor.

Rep.: De unde vă inspiraţi atunci cînd scrieţi poezii?

S.G.: Spre deosebire de alţi scriitori, eu mă inspir din viaţa mea. Lucrînd la această carte, fiecare poezie mi-a adus aminte de starea şi situaţia în care mă aflam atunci cînd am scris-o. Multe dintre poeziile mele sînt închinate atelierelor de pictură şi de sculptură, pentru că eu fac parte dintr-o familie de artişti. Mama mea a absolvit Conservatorul de artă dramatică din Iaşi, iar fratele mamei a fost sculptorul Ion Grigore Popovici, tatăl sculptorului Constantin Popovici. De asemenea, eu am fost măritată cu scuptorul Wilhelm Demeter. Mai mult, nudurile care sînt incluse în cartea „Să-ţi rămînă dragostea” sînt realizate de unchiul meu, Ion Grigore Popovici.

Rep.: Este mai uşor să scrieţi versuri pentru adulţi sau pentru cei mici?

S.G.: Poezia pentru copii te face să ai o stare bună. Poezia pentru maturi se scrie singură, pe stradă, în timp ce mănînci sau găteşti. Din fericire, eu sînt un om care şi-a păstrat partea de copilărie, optimismul.

Rep.: Ce părere aveţi despre literatura de astăzi?

S.G.: Nu cred că se poate defini, pentru că este o perioadă incertă. Se încearcă, se fac experimente şi cred că totdeauna va veni cineva cu ceva nou. Totul depinde de talentul celui care scrie. Orice s-ar întîmpla, poezia are nevoie de sensibilitate.

Rep.: Ce sfat le daţi tinerilor scriitori pentru a avea succes în acest domeniu?

S.G.: Nu e bine să dai sfaturi... Tinerii trebuie să citească şi să se informeze, pentru că poezia fără cultură nu se poate. Neamul nostru românesc nu va renunţa, niciodată, la poezie. Pe lîngă talent, un tînăr scriitor are nevoie şi de un bun impresar, care să îl ajute să îşi promoveze şi să îşi vîndă cărţile.

Rep.: Care este următoarea carte pe care o veţi lansa?

S.G.: Vreau ca următoarea carte să fie pentru copii. Vreau să fie a mea din scoarţă în scoarţă. Eu voi scrie poeziile, tot eu voi realiza desenele care să ilustreze cît mai bine versurile. M-a ajutat foarte mult faptul că am stat în preajma artiştilor plastici.

Rep.: Doriţi să le transmiteţi un mesaj cititorilor cotidianului „Telegraf”?

S.G.: Dragii mei, aşa cum nu vă despărţiţi de cartea de rugăciuni, vă rog din suflet să nu renunţaţi la poezie, pentru că asta este hrana poporului român.