SALT ÎN GOL. România anului 2010 este ţara oamenilor amărâţi şi minţiţi electoral, este ţara copiilor lăsaţi fără indemnizaţie de handicap, ţara copiilor cu părinţi plecaţi peste hotare pentru pâinea de toate zilele, ţara în care trebuie să-ţi sacrifici viaţa ca să atragi atenţia asupra cangrenelor unei guvernări sarcastice. În aula Parlamentului, care de mult vibrează numai de la orgolii şi minciuni grosolane, s-a auzit, ieri, la startul discursului premierului Emil Boc ţinut la dezbaterea unei moţiuni de cenzură, un strigăt de la balcon: “Boc! Aţi luat drepturile copiilor!”, urmat de bufnitura surdă pe parchetul sălii de plen a unui om care s-a aruncat în gol din disperare. El le-a arătat parlamentarilor care îl urmăreau din sala de plen o bilă portocalie din cauciuc, cu numărul 13, după care a plonjat efectiv către pupitrele acestora de la o înălţime de circa cinci metri. Un anonim, în acel moment, a “îndrăznit” să tulbure jocurile puterii. Nimeni nu se aştepta ca dintr-un balcon al Parlamentului un părinte disperat să pecetluiască cu sânge o moţiune de cenzură care ar fi trebuit să “taxeze” Guvernul, nedemn de un asemenea sacrificiu. Un gest tulburător, un strigăt într-o lume nedreaptă în care copiii cu probleme sunt ignoraţi, într-o lume unde un Guvern portocaliu influenţează destine folosindu-se de verbul “a tăia”. În cădere, bărbatul a rupt un pupitru. Este vorba despre un tehnician de lumini al TVR pe nume Adrian Sobaru, tatăl a doi copii, din care unul de 7 ani, cu autism. El purta pe sub haină un tricou alb pe care era scris cu pixul: “Ne-aţi ciuruit. Ne-aţi ucis viitorul copiilor noştri. Libertate!”. Angajatul TVR are fracturi la nivelul oaselor frontale, nasului şi globilor oculari, însă medicii spun că nu are nicio leziune care să îi pună în pericol viaţa. Adrian Sobaru era nemulţumit de faptul că, în urma unor recente măsuri guvernamentale de diminuare a ajutoarelor sociale, indemnizaţia primită pentru copil fusese redusă, nemaiputând să suporte costul şedinţelor de terapie necesare. Colegii îl descriu în cuvinte frumoase şi spun că a venit la serviciu, ca de obicei, fără să trădeze prin gesturi sau cuvinte ce avea de gând să facă. Procurorii, poliţiştii şi inspectorii ITM fac cercetări în acest caz, însă Sobaru va fi audiat când starea lui de sănătate o va permite.

REACŢII. Parlamentarii se uitau prostiţi. Unii erau uluiţi, alţii păreau că nu înţeleg că măsurile luate de guvernanţi au adus românii în pragul gesturilor disperate. De exemplu, Kelemen Attila, parlamentar de când lupul căţel, a declarat în timp ce Adrian Sobaru zăcea în propriul sânge că acesta e pasibil de “schizofrenie heroistică”. Pe scurt, dacă nu înţelegi pe cineva, acela are obligatoriu minţile rătăcite. “Este cea mai dură moţiune de cenzură”, comentau parlamentarii, după incident. Un liberal, Adrian Popa, se uita stupefiat cum se înghesuiau reprezentanţii puterii în jurul rănitului ca vulturii la pradă şi a concluzionat cu lacrimi în ochi: “Suntem o ţară de c...t”. Teo Trandafir şi Ecaterina Andronescu erau şocate şi şi-au acoperit ochii cu disperarea omului care speră că în clipa în care îţi iei mâinile de la ochi şi priveşti din nou în jur nenorocirea dispare. Mai mulţi parlamentari au fost stropiţi cu sânge în urma impactului bărbatului cu pupitrul din lemn. Prima reacţie a premierului “doctor” Boc imediat după “zborul frânt” al electricianului a fost aceea de a-şi exprima uşurarea că protestatarul este conştient şi, la întrebarea unui jurnalist privind posibile hemoragii interne ale victimei, el a replicat scurt: “N-are”. Acelaşi Boc a avut grijă să facă apel la luciditate, susţinând că situaţia dificilă a românilor nu este vina exclusivă a cuiva. Deputatul PNL Horea Uioreanu afirmă că incidentul din Parlament reprezintă “un adevărat vot de blam” dat de un cetăţean al României unui premier şi Guvernului, afirmând că Boc ar trebui să spună câţi oameni trebuie să încerce să se sinucidă până când va înţelege în ce dezastru a împins ţara. În timp ce era scos din sală, pe targă, de către echipajul SMURD, bărbatul, care a rămas conştient după impactul cu pupitrul, a strigat “Libertate!”. El a fost transportat la Spitalul Universitar, unde se află internat.

MOŢIUNE EŞUATĂ. După aproape o oră, şedinţa a fost reluată, motivându-se că procedura trebuia continuată şi finalizată printr-un vot. Moţiunea de cenzură “Legea salarizării Guvernului iresponsabil” a fost respinsă, zona pătată de sânge de pe covorul sălii de plen a fost decupată. De fapt, niciun parlamentar nu a votat, vicepreşedintele Senatului Petru Filip precizând că au fost zero voturi pentru şi zero împotrivă. Politicienii au folosit momentul pentru a critica puterea sau a cere măsuri sporite de securitate în ceea ce priveşte accesul în Parlament. Reprezentanţii Opoziţiei au refuzat să mai participe la şedinţă după acest incident nefericit.

GEST REGRETABIL, DAR NU CONDAMNABIL. Preşedintele Sindicatului Asistenţilor Persoanelor cu Handicap, Victoria Hangianu , a apreciat că gestul angajatului TVR, care are un copil cu deficienţă, este unul de extremă disperare, care arată starea în care au ajuns românii după diminuarea sau eliminarea unor drepturi. Medicul psihiatru Rodica Năstase a declarat că, în general, persoana care recurge la un gest suicidar fie se află într-o situaţie stresantă, fie suferă de o anumită tulburare psihică, dar aceasta din urmă nu poate fi stabilită decât de un specialist. Psihoterapeutul Bogdana Bursuc a arătat că măsurile luate în România probabil au avut un impact mult mai mare asupra lui Adrian Sobaru, părintele unui copil cu autism, iar prin gestul său, de a se arunca de la balconul Parlamentului, a dorit să transmită un mesaj într-un mod care să atragă atenţia, din cauza faptului că demersurile “civilizate şi legale” nu avut rezultate pentru problemele sale. Social democratul Petre Dinică, director general al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului din Constanţa, a declarat că disperarea l-a determinat pe bărbat să recurgă la gestul extrem. Petre Dinică este de părere că statul, în loc să ajute însoţitorii şi persoanele cu handicap, le pune piedici: “Am înţeles că bărbatul avea un copil autist. Nevoile şi greutăţile l-au adus în această stare. Dacă statul nu face nimic pentru ei, vom mai auzi de astfel de situaţii disperate. Gestul este regretabil, dar nu condamnabil”.

Mâine va fi o altă zi, când “Adrian Sobaru” va fi un subiect secundar, apoi terţiar, apoi uitat. Se apropie Crăciunul. Ninge cu fulgi de speranţă ucisă, schimonosiţi şi tragici, căci ce n-a apucat să fie, nu se va împlini vreodată.