Într-o noapte din weekend-ul trecut, unul dintre canalele noastre TV de ştiri a afişat sigla \"News Alert\" cu următorul enunţ: \"FMI a aprobat noua tranşă de împrumut pentru România!\" Pentru guvernanţi părea o informaţie \"de bine\", pentru majoritatea românilor începuse deja să fie \"de rău\", căci TVA-ul fusese majorat la 24%... De atunci şi până azi, analiştii sau finanţiştii se contrazic la televizor în fiecare zi, iar personajul favorit al editorialelor mele, nea Castană de la Poplaca, nu mai pricepe nimic.

În schimb, el a constatat pe propriul buzunar că tot ceea ce putea cumpăra până mai ieri cu 100 de lei noi, să zicem, îl costă acum aproape 150 de lei. Diferenţa asta de bani reduce până la jumătate deficitul bugetar al României, însă nea Castană nu prea ştie nici ce înseamnă un buget de stat, nici un deficit. El are copii şi nepoţi care trăiesc la oraş, pe care îi vede îngroziţi că la iarnă vor plăti cote apocaliptice de întreţinere la bloc. În timpul liber, când nu se ocupă de vitele din bătătură sau de păsările din curte, nea Castană nu se uită la ştiri, ci la OTV. Aşa află că Dan Diaconescu, după ce a ieşit din scurta detenţie, s-a hotărât să înfiinţeze \"Partidul Poporului Român\" şi să candideze la funcţia de preşedinte în 2014, chiar dacă alţii i-au luat-o înainte şi au reînfiinţat \"PCR\"-ul. Vecinii îl anunţă că la piaţă au apărut \"varza Băsescu\", \"usturoiul Boc\", \"castraveţii Diaconescu\" sau \"ardeiul iute Udrea\"... Nea Castană nu cunoaşte expresia \"săracă ţară bogată, plină de umor\" şi nici nu ştie cine a scris-o. El nu citeşte ziare financiare, motiv pentru care nu are habar că o parte a presei din România acuză FMI-ul de ipocrizie, căci se poartă ca un cămătar mondial, căutând doar propriul profit, fără să-i pese de soarta popoarelor pe care le \"ajută\". Totuşi, nea Castană se miră că guvernul român vorbeşte cu încăpăţânare doar de anul 2010, când este limpede pentru orice ţăran că după aceea urmează 2011 şi 2012 şi aşa mai departe, dar nimeni nu poate spune ce se va întâmpla atunci, pentru că, de fapt, nici guvernanţii nu ştiu ce ne aşteaptă... Unde mai pui că l-a auzit pe Băsescu răstindu-se la sinistraţi şi a aflat despre un dig care nu a mai fost construit niciodată! Dar personajul meu nu ştie nici să fure, nici să mintă, tocmai de aceea îi vine greu să creadă ceea ce vede şi aude la televizor.

În zarva controverselor dintre analişti, nea Castană îşi aminteşte că, în tinereţea sa, la o şedinţă de partid de la CAP Poplaca, atunci când li se spunea că \"suntem pe drumul construirii comunismului\", un sătean a strigat că îi este foame, iar secretarul de partid i-a răspuns răstit: \"La drum nu se mănâncă, tovarăşe!\" Nea Castană zâmbeşte nostalgic şi închide televizorul cu un sentiment de resemnare, căci abia acum a înţeles ce se întâmplă...