Duminică se împlinesc două luni de când România este condusă de Guvern demis Boc. În toată această perioadă, nici Traian Băsescu, cel care joi făcea apel la reconciliere, şi nici clasa politică nu au dat semne că ar dori intrarea în normalitate. Au fost două luni de haos, în care miniştrii demişi din cabinetul Boc au făcut ce au dorit cu România. Acum, când România nu are nici Guvern, nici preşedinte, nici buget, creatorul haosului general, PD-L caută cu disperare formarea unei majorităţi parlamentare. Din câte ne amintim, de la Cotroceni este încă valabilă desemnarea lui Liviu Negoiţă ca premier, variantă pe care în prezent PD-L nu o mai agrează. Preşedintele PD-L, Emil Boc a declarat vineri că Guvernul propus de Liviu Negoiţă nu poate să meargă în formula actuală până la capăt, dacă va fi formată o majoritate parlamentară cu participare la guvernare. Faptul că toată lumea, inclusiv PD-L nu crede în varianta Negoiţă, dovedeşte că primarul sectorului 3 al capitalei urma să fie marioneta lui Băsescu. În disperarea lor de a se agăţa cât mai bine de ciolanul guvernamental, membrii PD-L aleargă pe la uşile partidelor parlamentare, în speranţa că vor forma o majoritate. La nivelul PD-L s-a vehiculat chiar şi un nou nume de premier, în persoana lui Mugur Isărescu, lucru infirmat de unii dintre liderii pedeliştilor. Aşa cum era de aşteptat, mirosul puterii i-a făcut pe unii să uite de principiile despre care vorbeau în urmă cu o săptămână. UDMR, spune că este dispus să meargă la guvernare, chiar doar cu PD-L. Parlamentarii minorităţilor se întorc şi ei la ciolan şi dau girul unui Guvern PD-L, pe care în urmă cu două luni l-au trimis acasă. Liberalii se văd şi ei la guvernare alături de PD-L, dar numai dacă premierul vine de la PNL, lucru pe care democrat-liberalii nu îl vor accepta. În ceea ce priveşte PSD, în eventualitatea în care Băsescu este confirmat pentru un nou mandat, alege varianta opoziţiei. În ceea ce priveşte varianta Isărescu drept premier, PSD consideră că locul lui este la BNR. Oricât de gravă este situaţia economică şi socială a României, politicienii nu se gândesc decât la modalitatea de ajunge cât mai repede să fie plătiţi de stat. Un lucru este clar: nimeni dintre cei care vor ca sărbătorile să-i prindă pe funcţii nu se gândesc la cei pe care i-au lăsat şomeri, sau la cei pe care în 2010 îi vor trece în rândul celor fără locuri de muncă.