Liderul PD-L Emil Boc şi liderul PNL Călin Popescu Tăriceanu au declarat, la finalul primei lor întîlniri pentru formarea Guvernului, că există două piedici majore în negocierile dintre cele două formaţiuni - revendicarea reciprocă a postului de premier şi garanţia că mandatul Executivului este de patru ani, nu pînă în 2009. Obstacolul numirii viitorului prim-ministru blochează practic în acest moment şansele de constituire a unui Guvern. Tăriceanu a apreciat că negocierile cu democrat-liberalii în vederea creării unei coaliţii guvernamentale “nu au mers foarte lin, pentru că fiecare dintre partide are un mandat pe care în mod normal ar trebui să şi-l respecte. În ceea ce priveşte PNL, a trebuit să mă refer în mod explicit la mandatul pe care l-a dat Biroul Politic cu un vot în unanimitate şi care se articulează în jurul ideii creării unei ancore puternice pentru PNL în viitoarea guvernare, care este funcţia de prim-ministru”. În acest fel, liderul liberal i-a dat de înţeles lui Boc că, pentru PNL, postul de premier reprezintă garanţia participării la guvernare şi un sprijin de 50% plus unu din mandatele parlamentare. Cu alte cuvinte, dacă nu există riscul adoptării unei moţiuni de cenzură, primul ministru nu poate pleca de la Palatul Victoria decît atunci cînd demisionează, pentru că actuala Constituţie nu-i permite nici preşedintelui, nici Parlamentului să-l înlăture prin alte metode pe premier de la putere. De asemenea, premierul este şi garanţia că miniştrii Cabinetului sînt în mare măsură dependenţi de el. Recenta legislatură a arătat că numai premierul poate revoca un ministru, iar preşedintele nu poate refuza decît o singură dată nominalizarea unui membru al Cabinetului. Acesta a afirmat că cele două părţi vor mai avea întrevederi pentru a discuta o eventuală coaliţie guvernamentală. Tăriceanu a reiterat condiţiile puse de PNL pentru a accepta o coaliţie cu democrat-liberalii, admiţînd că, în ceea ce priveşte viziunea economică a celor două partide, “există o bună posibilitate de compatibilizare”. În opinia lui, impedimentele majore în calea unei coaliţii PNL-PD-L sînt de ordin politic. De asemenea, liderul liberal a pus şi problema longevităţii unui eventual guvern PNL - PD-L, în sensul în care acesta va continua sau nu să existe şi după alegerile prezidenţiale, dacă la Cotroceni va rămîne un preşedinte din partea democrat-liberalilor. Liderul democrat-liberal Emil Boc a declarat, la încheierea discuţiilor, că partidul pe care îl conduce nu a putut cădea de acord, la negocierile cu liberalii, asupra funcţiei de premier. Întrebat dacă s-a pus vreun moment, în discuţiile cu PNL, refacerea protocolului Alianţei DA, Boc a spus: “Nu am discutat în aceşti termeni. Evident că poate constitui o bază de pornire, pentru că ceea ce e bun trebuie luat din ceea ce a funcţionat”. Liderul pedelist a ţinut să menţioneze că, în privinţa programului de guvernare, în linii mari, PD-L şi PNL au, practic, “totul în comun”, existînd “voinţa politică, pe proiectele majore ale guvernării României”. Practic, Boc a recunoscut ceea ce ştia toată România: democrat-liberalii şi liberalii nu au încredere unii în alţii, chiar dacă se forţează să găsească puncte comune în programele lor de guvernare. Pedeliştii nu pot uita uşor că PD a fost “exmatriculat” din Guvern aşa încît acum nu vor cu nici un chip să cedeze uşor postul de premier. Mai mult, se pare că la discuţii, liberalii le-au promis democrat-liberalilor că dacă le vor da funcţia de prim-ministru ei îl vor susţine necondiţionat pe Traian Băsescu ca şi candidat comun al celor două formaţiuni în 2009, propunerea fiind respinsă însă de PD-L, care a refuzat să discute despre preşedinte. În schimb, liderii PD-L le-au propus liberalilor preşedinţia unei Camere a Parlamentului şi viitorul ministru al Justiţiei, în situaţia în care cele două partide ar forma împreună viitorul guvern. Prima rundă oficială de negocieri dintre PNL şi PD-L a fost purtată în sala de şedinţe a BPC al liberalilor, în care tablourile foştilor lideri PNL Theodor Stolojan şi Valeriu Stoica sînt întoarse pe dos.