Liderul socialiştilor francofoni belgieni, Elio Di Rupo, a acceptat, duminică seară, să continue eforturile pentru formarea unui guvern, la insistenţele regelui Albert al II-lea, care a refuzat să îl înlocuiască, în condiţiile în care negocierile par să fi ajuns la un impas. Însărcinat la 9 iulie să conducă discuţiile în vederea formării unei coaliţii guvernamentale, Elio Di Rupo se afla de câteva zile într-un impas, divergenţele între partidele flamande şi francofone rămânând insurmontabile. Duminică, preşedintele Partidului Socialist (PS) a cerut regelui să fie eliberat de misiunea sa, a declarat Palatul Regal. Însă regele a refuzat această demisie şi i-a cerut să îşi continue misiunea, iar Di Rupo a acceptat, continuă comunicatul. Preşedintele PS va trebui în special să încerce să deblocheze discuţiile pe mai multe teme, potrivit Palatului Regal: cea privind arondismentul electoral bilingv Bruxelles-Hal-Vilvorde, numit BHV, refinanţarea Bruxelles-ului şi noua lege de finanţare a regiunilor şi a statului federal belgian. Di Rupo va trebui de asemenea să încerce să facă legătura între aceste trei subiecte, pentru a restabili încrederea între negociatori, adaugă comunicatul.

Câştigător din partea francofonilor la alegerile din iunie, Elio Di Rupo organizează tot mai multe reuniuni de la începutul lunii iulie, dar el a întâmpinat obstacole din cauza intransigenţei N-VA (Noua Alianţă Flamandă, ce militează pentru independenţa Flandrei) şi a liderului său foarte popular în Flandra, Bart De Wever. Creştin-democraţii flamanzi (CD&V) ai premierului în exerciţiu, Yves Leterme, nu s-au arătat nici ei mai flexibili. În faţa partidelor flamande care solicită o autonomie mai extinsă pentru regiunea lor, francofonii, conştienţi că ţara se află la un punct de cotitură, au făcut mai multe concesii importante. Ei au acceptat transferul de competenţe suplimentare (privind locurile de muncă, alocaţiile familiale, îngrijirile medicale, securitatea civilă sau chiar turismul) către Flandra, Valonia şi Bruxelles-Capitale, cele trei regiuni ale ţării. În pofida acestor progrese, negocierile s-au blocat în ultimele zile, din cauza problemei creşterii resurselor financiare ale Bruxelles-ului, locuit în proporţie de 90% de francofoni şi din cauza dificilului dosar al arondismentului electoral bilingv Bruxelles-Hal-Vilvorde. Partidele flamande doresc, de mai mulţi ani, scindarea acestui arondisment. Elio Di Rupo a propus la acest sfârşit de săptămână ca bugetul regiunii Bruxelles-Capitale să crească progresiv (mai întâi cu 300 de milioane de euro, apoi cu 500 de milioane de euro anual), în schimbul sciziunii BHV. Acesta ar fi un sacrificiu pentru zeci de mii de francofoni ce trăiesc la periferia flamandă a capitalei şi care îşi vor pierde dreptul de a vota pentru candidaţi din comunitatea lor lingvistică la alegerile legislative.

Cinci partide şi-au exprimat dorinţa de a ajunge la un compromis echilibrat - SPA (socialiştii flamanzi), Groen (ecologiştii flamanzi), CDH (de centru, francofoni), Ecolo (ecologişti francofoni) şi PS (Partidul socialist francofon) - însă N-VA şi CD&V nu au răspuns pozitiv, potrivit lui Elio Di Rupo. Bart De Wever, mare susţinător al sciziunii BHV, a declarat că nu este pregătit să semneze un cec în alb pentru regiunea Bruxelles-Capitale. Omul politic cel mai popular în Flandra nu a obţinut garanţiile pe care le dorea.