Preşedintele Autorităţii de Supraveghere Financiară, (ASF), Mişu Negriţoiu, reacționează, printr-un comunicat de presă, la dezbaterile care au avut loc, în spaţiul public în ultima perioadă, cu privire la fondurile de pensii obligatorii administrate privat (Pilonul II).

În afara Fondului de Pensii de stat (Pilonul I), în România există două alte tipuri de fonduri de pensii „private”: Fondurile de Pensii obligatorii, constituite din alocaţii de la bugetul de stat, dar administrate privat (Pilonul II) şi Fondurile de Pensii facultative, alimentate din contribuţii individuale şi administrate privat (Pilonul III), ambele înfiinţate prin Legi organice în 2004, respectiv 2006. Fondurile din Pilonul III sunt complet private, comparabile cu fondurile de investiţii din piaţa de capital, dar reglementate mai prudent prin lege specială, având în vedere obiectivul lor final, de completare a pensiei cetăţenilor, şi durata lor mai lungă (participaţiile nu pot fi valorificate decât la termen). Ca orice active în proprietate privată, contribuţiile individuale la aceste fonduri nu pot fi naţionalizate, se arată în comunicatul ASF.Fondurile din Pilonul II sunt în totalitate alimentate din alocaţii de la stat. Dar aceste alocaţii, odată transferate către fonduri în numele cetăţenilor români beneficiari, devin active în proprietate privată şi ele nu mai pot fi retrase sau naţionalizate (confiscate), potrivit Constituţiei. Parlamentul şi, respectiv, Guvernul au în competenţa lor să majoreze sau să micşoreze alocaţiile bugetare viitoare, fără să afecteze în niciun fel contribuţiile trecute. Şi, eventual, mai pot să schimbe, prin lege, administrarea privată în administrare de stat, ceea ce nu înseamnă „naţionalizare”. Schimbarea administratorului nu afectează drepturile pe care cetăţenii le au în Fondurile din Pilonul II. Poate să afecteze numai eventualele câştiguri suplimentare din randamente, având în vedere că fondurile administrate privat se plasează în active financiare purtătoare de dobânzi, cupoane sau câştiguri de capital, pe când fondurile administrate de stat nu sunt purtătoare de dobânzi.Politicul are competenţa şi autoritatea să hotărască creşterea mai accelerată sau mai lentă a capitalizării fondurilor de pensii din Pilonul II sau/şi modificarea cadrului juridic de funcţionare şi reglementare.

Supravegherea funcţionării şi stabilităţii pieţei fondurilor de pensii private sau administrate privat este conferită prin lege Autorităţii de Supraveghere Financiară (ASF), dar după ce aceste fonduri au fost constituite şi capitalizate, potrivit politicilor de pensii stabilite prin lege. ASF nu are competenţe la formularea sau discutarea publică a politicilor de pensii, inclusiv a pensiilor private. Totuşi, potrivit legii de organizare, ASF trebuie să fie consultată în toate cazurile când sunt luate decizii politice pe domeniile pe care le supraveghează. Şi acest lucru se întâmplă, de regulă. Nu au existat recent niciun fel de consultări, dezbateri, iniţiative sau opinii, formale sau informale, cu privire la schimbarea de vreun fel a statutului legal al fondurilor de pensii, în general, sau al fondurilor din Pilonul II, administrate privat, în particular.

Fondurile de Pensii din Pilonul II au ajuns, la sfârşitul anului 2016, la 31,5 miliarde lei (aproximativ 7 miliarde euro), din care 65% sunt investite în titluri de stat, adică finanţează deficitul bugetar. Chiar dacă, în extremis, aceste fonduri ar fi consolidate cu fondul de pensii de stat şi administrate public, aceste fonduri nu pot fi folosite decât prin valorificarea (vânzarea) activelor financiare pe care le au în portofoliu. Ori statul nu poate valorifica titlurile de stat, decât dacă le răscumpără, ceea ce ar însemna alocaţii bugetare echivalente, adică o majorare a deficitului bugetar. Nu merge! Singurul avantaj este că reduce nivelul datoriei publice cu valoarea titlurilor de stat deţinute de fonduri, ceea ce este irelevant pentru România, unde datoria publică este de circa 40% din PIB. Acesta a fost însă un argument pentru alte ţări, care au procedat la transformarea administrării fondurilor din privat în public (ex. Polonia), întrucât aveau nevoie să reducă nivelul datoriei publice sub 60%, pentru a se încadra în criteriile prevăzute în tratatul de la Maastricht al Uniunii Europene.

Administratorii privaţi ai fondurilor de pensii au un obiectiv comercial, lucrativ şi au investit în contextul politicilor economice ale României la un moment dat. Orice schimbare a acestor politici, mai ales în sens restrictiv, sunt de natură să le afecteze investiţia şi rezultatele afacerii lor. De regulă, sunt consultaţi prin dezbaterile publice sau prin dialoguri instituţionalizate, atunci când se iniţiază schimbări în politicile economice, financiare, fiscale etc şi rezultatele acestor consultări, în ultimii ani, au fost încurajatoare.

Iniţierea unor astfel de dezbateri de către administratorii de fonduri este în conflict de interese evident, care poate contrapune obiectivul politic al Guvernului cu cel economic al societăţilor comerciale private. Este ceea ce a făcut din păcate NN Pensii, cu efecte potenţiale nedorite, de natură să afecteze încrederea în stabilitatea fondurilor şi a pieţei.

Atunci când a fost consultată, ASF a susţinut permanent menţinerea cadrului juridic actual, dezvoltarea şi întărirea fondurilor de pensii obligatorii şi facultative administrate privat. Piaţa funcţionează foarte bine, livrează randamente îndestulătoare şi poate contribui la sporirea contribuţiilor participanţilor, de stat sau private. Dar ASF, ca şi administratorii de fonduri pe care îi supraveghează, nu are voie, prin statutul de funcţionare, să participe la dezbaterile politice, decât atunci când este îi este solicitată o opinie. Intervenţia noastră în discuţiile recente a apărut atunci când am exercitat atribuţiile de supraveghetor. Răspunsurile la întrebările apărute în spaţiul public aveau nevoie de un răspuns politic. Parlamentul are însă competenţa, potrivit legii de organizare a ASF, să efectueze investigaţii cu privire la îndeplinirea misiunii noastre sub toate aspectele.