Devenit un simbol mondial în cultura populară, datorită luptei sale necontenite împotriva apartheid-ului şi pentru reconcilierea Africii de Sud, care este, însă, în continuare divizată, Nelson Mandela sărbătoreşte, azi, 90 de ani. Din ce în ce mai firav, “Madiba” (numele său de clan) îşi limitează apariţiile publice, fără să renunţe la lupta pentru demnitatea umană.

Lider al luptei împotriva regimului segregaţionist, Nelson Mandela a stat 27 de ani în închisoare. Eliberarea sa, în 1990, a contribuit la accelerarea căderii regimului apartheid. Patru ani mai tîrziu, a devenit primul preşedinte de culoare ales democratic de ţara sa. Născut pe 18 iulie 1918, în regiunea Transkei din sud-estul Africii de Sud, în sînul clanului regal Thembu, Mandela primeşte de la tatăl său numele Rolihlahla, în traducere, cel prin intermediul cărora vin problemele, în dialectul xhosa. Un învăţător adaugă la numele lui cel de Nelson. Mandela manifestă foarte devreme un spirit rebel: în timpul studenţiei este dat afară de la Universitatea Fort Hare, destinată persoanelor de culoare, din cauza unui conflict provocat de alegerile liderilor studenţilor. La Johannesburg, tînărul ucenic al unui avocat, amator de femei şi pugilist în timpul liber, se înscrie în Congresul Naţional African şi fondează, împreună cu alţi tineri neliniştiţi, precum Oliver Tambo, Liga Tineretului a Congresului Naţional African.

În faţa unui regim care a instituţionalizat apartheid-ul, în 1948, preia frîiele Congresului Naţional African de la Albert Luthuli. Arestat de mai multe ori, Mandela este judecat prima dată pentru trădare şi achitat în 1961. După ce partidul său este interzis, în 1960, ajunge lider al filialei armate a organizaţiei. Arestat din nou, este judecat alături de ceilalţi lideri ai partidului, pentru sabotaj şi complot împotriva statului, în timpul procesului de la Rivonia (1963 - 1964). A fost condamnat la închisoare pe viaţă, dar şi-a făcut cunoscută profesiunea de credinţă: “Idealul meu cel mai scump este cel al unei societăţi libere şi democratice, în care toţi să trăiască în armonie, cu şanse egale. Este un ideal pentru care sînt gata să mor”.

Adulat de persoanele de culoare, a cîştigat, treptat, afecţiunea albilor, uimiţi de lipsa lui de amărăciune, simbolizată în 1995 de un maiou de rugby în culorile verde şi auriu, pe care l-a îmbrăcat pentru a sărbători victoria echipei naţionale la Cupa Mondială. Din anul 2004 s-a restras din viaţa publică. Într-o ţară în care maladia SIDA este un tabu, Mandela mobilizează lumea, organizînd, în 2003, primul dintr-o serie de concerte mondiale în cadrul campaniei sale şi anunţînd public, în 2005, că fiul său a murit din cauza acestei boli.