FAMILIA, SOMATĂ SĂ VINĂ LA SPITAL Starea de sănătate a fostului preşedinte sud-african Nelson Mandela, aflat în situaţie critică de duminică, s-a înrăutăţit în noaptea de miercuri spre joi, fiind ţinut în viaţă doar de aparate, a anunţat, ieri, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei sud-africane, Mac Maharaj. Anunţul survine după ce preşedintele sud-african, Jacob Zuma, şi-a anulat, miercuri noapte, o vizită în Mozambic, după ce l-a vizitat pe Nelson Mandela la spital şi a constatat că acesta continua să se afle în stare critică. Eroul luptei anti-Aparheid are 94 de ani şi a fost spitalizat la 8 iunie, în stare gravă, dar stabilă, ca urmare a unei infecţii pulmonare care a recidivat. Spre seară, un alt comunicat al Preşedinţiei sud-africane a anunţat că starea lui Nelson Mandela s-a ameliorat.

PERICOLUL NEGRU „Întreaga lume se roagă pentru fostul preşedinte african Nelson Mandela, unul dintre giganţii secolului XX, care luptă împotriva morţii”, a declarat, miercuri noapte, şi secretarul general al ONU, Ban Ki-moon. „Ştiu că gândurile şi rugăciunile noastre se îndreaptă spre Nelson Mandela, spre familia sa şi cei apropiaţi, spre întregul popor sud-african şi spre oamenii din întreaga lume care au fost inspiraţi de viaţa sa remarcabilă şi de exemplul pe care l-a oferit. Să demonstrăm aceeaşi convingere şi aceeaşi motivaţie pentru a lucra pentru bunăstare şi un viitor mai bun pentru toţi africanii”, a mai adăugat înaltul oficial ONU.

Temerile care circulă pe internet cu privire la pericolul ce ameninţă populaţia albă sud-africană după dispariţia lui Nelson Mandela au un ecou slab, însă unii sunt îngrijoraţi de viitorul reconcilierii rasiale promovate de primul preşedinte de culoare. „Moartea lui Mandela ar putea fi o întoarcere la dezastru”, se putea citi, de exemplu, într-un articol preluat pe pagina de Facebook a grupului extremist „Salvarea albilor sud-africani”. Au trecut aproape 20 de ani din momentul în care, odată cu îndepărtarea de la putere a regimului rasist al apartheidului, în anul 1994, numeroşi albi se pregăteau pentru ce este mai rău. Condiţionată ani de-a rândul să nu aibă încredere în „swart gevaar“, în traducere „pericolul negru“, comunitatea albilor se temea că va fi aruncată în mare. Profeţia nu s-a realizat însă niciodată. Dimpotrivă, devenit primul preşedinte de culoare al ţării, Nelson Mandela a încercat să dea uitării cei 27 de ani de închisoare şi a întins mâna constant foştilor săi opresori, servind inclusiv ceaiul cu văduva arhitectului regimului discriminării rasiale, Hendrik Verwoerd. Temerile nu au dispărut, iar perspectiva morţii părintelui naţiunii le-a relansat pe măsură ce partidul la putere, ANC, are o retorică ceva mai tăioasă, pentru că încearcă să-şi asigure poziţia. Totuşi, se împlinesc aproape zece ani de când eroul luptei împotriva Apartheidului s-a retras din viaţa publică şi nu a mai comentat actualitatea din ţara sa. Fragilizat de vârsta înaintată şi de anii de detenţie, Nelson Mandela nu a mai apărut în public de trei ani. „Nu există motive de îngrijorare”, a confirmat Sherwin van Blerk, un oficial al Institutului sud-african pentru Relaţii Rasiale (SAIRR). „Suntem o societate deschisă şi o mare democraţie”, a adăugat acesta.

SEGREGAREA CONTINUĂ Minoritatea albă, 10% din populaţie, rămâne mai bogată decât majoritatea de culoare, de circa 80%. Venitul mediu al unui cămin format din albi este mai mare de şase ori faţă de un cămin format din persoane de culoare, potrivit ultimului recensământ. Cele două comunităţi se intersectează destul de puţin, iar criminalitatea endemică alimentează neîncrederea. Chiar dacă majoritatea celor 43 de crime zilnice se înregistrează în locuri locuite de persoane de culoare, albii sunt şocaţi de furturile însoţite de violenţe din cartierele lor şi de uciderile fermierilor albi.