Nu ştiu când şi dacă România a organizat, vreodată, un campionat european (mondial, nici atât) al vreunui sport serios, pe echipe: handbal, volei, baschet, polo, hochei, rugby - de fotbal nici nu mai vorbim. Poate să fi fost vreunul de popice, dar eu unul, sincer, n-am idee. Îmi aduc aminte cândva de o Universiadă, dar sună tot a “tineret-speranţe”. Noi, naţiune europeană, liberă chipurile de vreo douăzeci de ani şi membră UE, de ceva vreme. Serbia, în schimb, ţară ne-membră UE, dezmembrată, devastată de război şi bombardată de americani ceva mai recent (comparativ cu rafinăriile de la Ploieşti) reuşeşte lucrul ăsta, de exemplu la volei, şi nu numai o dată. Croaţia, şi ea ieşită din război, nici ea membră la D-na Europa, a ţinut relativ de curând un campionat mondial de handbal. Ar fi interesant să inventariem, fără academisme, false patriotisme şi ipocrizie, cum se poate chestia asta. Notăm cu A. - realităţile din România şi B., pe cele din Serbia, bunăoară, şi din alte ţări cărora “le iese”. Prin urmare:

A. Serbia are sute de kilometri de autostrăzi şi alte zeci, de centuri. Prin centrul Belgradului trece o autostradă cu 6/8 benzi; B. România îi are pe Boc prim-ministru şi pe Anca Boagiu ministru al Transporturilor. Prin centrul Bucureştiului trece Traian Băsescu cu girofarul; fost ministru al Transporturilor, a zis la vremea aia că nouă nu ne trebuie autostrăzi prea multe;

A. De la aeroportul din Belgrad se ajunge în centrul capitalei în câteva minute, pe autostradă; în orice ţară cu litoral, de la aeroport la plajă, turistul ajunge în câteva zeci de minute; B. De la Otopeni la piaţa Unirii, la o oră obişnuită, nu de vârf, faci între jumătate de oră şi o oră; tot de acolo, la Mamaia – vreo patru-cinci ore, de căpiază turistu’ în autocar;

A. În oraşele sârbeşti, pe străzile comerciale, din zece în zece metri, sunt magazine de echipament sportiv; sârbii sunt un popor sportiv, care face multă mişcare; B. În România s-au redus orele de sport în şcoli şi licee – de la două pe săptămână, la una singură;

A. În Serbia şi Croaţia, lumea umple sălile de sport la meciurile de handbal, baschet şi volei, ca şi stadioanele de fotbal, iar echipele au sponsori de renume; B. În România se mai sparg ceva seminţe pe stadioane, iar la sporturile de sală, dacă nu-s meciuri de Champions League – pauză; o echipă din Divizia Naţională de fotbal are ca sponsor un hotel de lângă Aeroportul Băneasa;

A. În Serbia/Croaţia/Turcia/chiar şi Belarus etc. Sunt zeci de săli de sport noi, moderne, de mare capacitate; B. La dărăpănătura de Sală Polivalentă din Bucureşti cântă săptămâna viitoare Morcheeba & Parov Stelar Bând (cine-or mai fi şi ăştia);

A. Sârbii îşi iubesc ţara; B. Marcel Pavel nu ştie nici primele opt versuri din desuetul imn al României.

Q.E.d.