\"Cumpără paul klee la preţuri accesibile de pe Okkkazii.ro. Caută paul klee în oferta utilizatorilor noştri.\" Aşa sună un anunţ, la o simplă căutare pe internet. Pentru cine nu ştie încă cine-a fost Paul Klee - pictor expresionist elveţian, profesor, scriitor, grafician, unul dintre cei mai importanţi artişti ai secolului XX, un important teoretician al artei, considerat un model şi o sursă de inspiraţie pentru tinerele generaţii, mort încă din 1940 - căutarea ar putea să fie o dezamăgire, întrucât artistul e cotat la preţuri astronomice şi nu se tranzacţionează - nici la licitaţii, nici măcar între muzee. Pentru cei care ştiu cine a fost, enunţul de mai sus poate creea un şoc egal cu un infarct miocardic. Ar putea spune: mi-a pus D-zeu mâna-n cap, cine ştie ce prost îşi vinde tabloul din sufragerie şi nu ştie ce-i ăla!?

Şi de ce nu, la urma urmei? Întrebat de fiică-mea de numai patru ani şi jumătate ce-i ăla mai exact internet (ea îl foloseşte deja, când îşi caută desene animate, dar nu ştie cum funcţionează), am enunţat tâmp: e ceva pe care se găseşte orice şi totul. Aha, a bombănit ea, atunci pâinea de ce nu ne-o cumpărăm tot de-acolo? I-am replicat că deja, ipotetic vorbind, chiar şi asta se poate, dar discuţia devenise deja prea specioasă. Mai mult decât atât, din fericire, cea mică încă nu ştie multe altele despre world wide web. Cum ar fi pornografie (inclusiv infantilă), spamuri despre \"penis enlargement\", virale, comentarii răutăcioase comandate, hate speech, rasism, terorism cibernetic, spionaj pe net, \"big brother\" şi alte grozăvii pe care le mai duce aceeaşi \"ţeavă\" care îi furnizează ei nevinovatele desene animate şi \"cântecele pentru copii\", via youtube. Internetul nu-i nici mai frumos, nici mai urât decât suntem noi toţi, laolaltă. Netul este - îi voi spune fetiţei, ceva mai târziu - un Golem creat după chipul şi asemănarea noastră: tot ce-am dat bun e acolo, dar şi tot ce-i rău. Iar culmea e că ce e rău (ne) interesează mai abitir decât restul. Până şi Tom şi Jerry ai ei au fost paşnici, la început, când au fost creaţi, dar nu făceau cine ştie ce audienţă. Noroc că au fost \"înrăiţi\" şi-acum îşi sparg capetele între ei, se-aruncă în aer cu dinamită, se scalpează reciproc şi, în general, se bat zdravăn - uneori, exact ca tăticul cu mămica. Mai nou, se aude şi că Jerry, cel puţin după nume, ar fi puţin \"jidan\", ceea ce - se-nţelege - nu-i deloc în regulă.