Acest titlu glumeţ, ce face aluzie la o exclamaţie celebră a lui Tudor Arghezi, pe care v-o povestesc imediat, mi-a fost inspirat de dezbaterile în jurul proiectului Legii unitare a pensiilor, precum şi de atitudinea Băncii Mondiale faţă de România. Le iau invers!

Când comuniştii au inaugurat, prin anii ‘50, studiourile cinematografice de la Buftea, propaganda PCR a organizat o vizită oficială, din delegaţie făcând parte câţiva scriitori şi gazetari ai vremii, care urmau să publice articole elogioase despre „măreaţa realizare culturală”. Printre aceştia s-a aflat şi cunoscutul poet român. După încheierea vizitei, Arghezi i s-a adresat noului director numit în funcţie cam aşa: „Sunt impresionat de tehnologia germană foarte performantă cu care aţi echipat studiourile, dar aveţi şi nemţi? Dacă nu, atunci aduceţi câţiva, căci fără ei n-o să meargă treaba!”

Mutatis mutandis, aceeaşi este şi problema actuală a capitalismului românesc, numai că „nevoia de nemţi” a fost înlocuită prin nevoia de americani… Aceştia, chiar dacă fac treaba la fel de temeinic ca germanii, sunt mult mai grăbiţi. După ce ne-a acordat a nu mai ştiu câta tranşă din împrumutul convenit, FMI nu a mai stat pe gânduri şi a anunţat trimiterea la Bucureşti a unei echipe de experţi ai Băncii Mondiale, care vor rămâne pe plaiurile mioritice cel puţin şase luni, pentru a supraveghea în chip direct ce face Guvernul Boc cu banii primiţi şi, mai ales, dacă se ţine de promisiunile anunţate. În cadrul acestei monitorizări intră aplicarea legilor salariilor, pensiilor şi a răspunderii fiscale, reducerea numărului de funcţionari publici sau guvernamentali, deci al bugetarilor, în general, precum şi activitatea concretă a ministerelor ce trebuie să ia astfel de măsuri drastice.

Acum daţi-mi voie să mă mir şi eu, întrebându-mă retoric: oare nu a avut Statul Român răgaz suficient, în aceşti 20 de ani care au trecut de la prăbuşirea comunismului, pentru a elabora în Parlament şi a pune în aplicare astfel de legi mai mult decât necesare?!? De ce ne-am apucat de reforma statului, cum îi place lui Băsescu să spună, tocmai în plină criză, când ne-a ajuns cuţitul la os tuturor? Şi, nu în ultimul rând, de ce n-am făcut-o singuri, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, nu ca acum, mânaţi sau împinşi de la spate de străini?! A trebuit să ajungem aproape pe marginea prăpastiei pentru a cere ajutor financiar internaţional, ca să ne împrumute americanii cu condiţia de a „juca” după regulile impuse de ei… Vedeţi câtă dreptate avea Arghezi?!

Cât despre pensii în sine şi faimoasa, ca să nu zic controversata „lege unitară”, noroc că se dezbate în Parlament, sub ochiul vigilent al americanilor, căci actualul proiect îmi aminteşte de bancul cu picioarele gâştei: amândouă sunt paralele, dar mai ales dreptul! În cazul noilor pensii, se pare că unele vor fi mai „egale” decât altele…