Acest titlu a fost folosit de mai multă lume, însă nu am cum să schimb denumirea unei asemenea „boli profesionale” de care suferă din ce în ce mai mulţi lideri politici români. Ba, mai mult, pentru oricine rămîne prea mult timp într-o funcţie de conducere, este evident că boala devine cronică! În schimb, în alte cazuri, ea apare prea devreme…

Aşa se pare că s-au petrecut lucrurile cu noul preşedinte al PNL, Crin Antonescu. De ce oare? După faimosul discurs de la ultimul congres liberal, „tînărul” Crin Antonescu a adunat un mare capital de simpatie politică printre alegători. Dar n-au trecut decît cîteva luni de atunci şi popularitatea sa se află în scădere… S-ar putea, deşi nu pare verosimil, deoarece Antonescu se află în politică de două decenii, chiar dacă este perceput drept „tînăr”, s-ar putea, aşadar, să nu aibă suficientă abilitate în privinţa conservării propriului său bazin electoral, cum se spune în termenii analizei tehnice. În tot acest răstimp, în care Antonescu a scăzut în sondaje, el a fost mai puţin vizibil, a tăcut mai mult, nu a ştiut să-i dea replicile cuvenite, din punct de vedere public, lui Traian Băsescu şi a evitat orice polemică sau dispută cu Mircea Geoană. Păi, aşa vrei tu să cîştigi alegerile prezidenţiale? Pe tăcute, ca o „fată mare”?...

După, hai să zicem aşa, perioada graţioasă ori sfioasă, pe Crin Antonescu l-au apucat brusc nervii! L-o fi sfătuit vreun consilier neinspirat să devină mai agresiv, ca să facă valuri mediatice? Tot acest comportament ciudat, despre care spuneam la început că se numeşte nevroză politică şi că se cronicizează la unii, iar la alţii apare prea timpuriu, ca în cazul de faţă, a culminat cu o ieşire nervoasă a lui Crin Antonescu într-un talk-show, în care a ameninţat moderatoarea că îşi scoate lavaliera şi părăseşte emisiunea… Eu nu contest că şi asta ar putea fi o metodă cu efecte psihologice utile, dacă ştii să o foloseşti, aşa cum au făcut-o alţii, însă nu pare să se potrivească personalităţii charismatice a lui Crin Antonescu. El a fost perceput public, pînă în prezent, ca un personaj cu o anumită distincţie a prezenţei sale şi o eleganţă intelectuală ce îl deosebeau radical de „hăhăiturile” lui Traian Băsescu. Aceste amănunte păreau să facă imposibilă criza pe care am urmărit-o în direct, nevenindu-mi să-mi cred ochilor! Cu alte cuvinte, cum naiba s-a spulberat aşa de repede charisma pe care o apreciau toţi? Eu l-am lăudat pe Crin Antonescu la această rubrică, motiv pentru care scriu acest editorial de parcă aş vrea să mă dezvinovăţesc faţă de cititorii Telegrafului, căci politicianul liberal mi-a produs o mare şi neaşteptată dezamăgire, pe care bănuiesc că o împărtăşesc şi alţii…

Cel care are de cîştigat de pe urma acestui tip de atitudine a lui Crin Antonescu rămîne Mircea Geoană. Liberalii sau simpatizanţii dezamăgiţi, ca şi mine, nu vor vota nicidecum cu Băsescu, ci cu Geoană, deoarece liderul PSD pare cel mai puţin atins, pînă acum, de „boala profesională” numită nevroză politică. Să fiţi sănătoşi şi la pungă groşi!