Poetul Nichita Stănescu este celebrat, în aceste zile, cu prilejul celor 80 de ani care se vor împlini, duminică, de la naşterea sa, printr-o serie de manifestări care au loc atât în ţară, cât şi peste hotare, sub egida Institutului Cultural Român (ICR). Manifestări de acest gen au loc şi la iniţiativa directă a unor instituţii de cultură din ţară. Este şi cazul Bibliotecii Judeţene „Ioan N. Roman”, care a ales să-l evoce pe „poetul necuvintelor” printr-o expoziţie de carte, dar şi printr-un spectacol emoţionant. Acesta din urmă, susţinut de Studioul de spectacole speciale „Sonar”, este programat astăzi, de la ora 16.00, în aula BJ.

„EU, NICHITA...” Maria Tîlvan, G. Eugen Doinaru şi interpreta de muzică folk Maria Butnaru îl vor omagia pe marele poet în cadrul emoţionantului spectacol care îi este dedicat: „Eu, Nichita... Acest simun care plânge”.

În ceea ce priveşte expoziţia de carte de la BJ, aceasta este realizată de bibliograful Ionel Alexe de la Centrul de Informare Comunitară al instituţiei de cultură.

De asemenea, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, în colaborare cu editura şi revista „Nelinişti metafizice”, va organiza duminică, de la ora 10.00, un eveniment cultural. Invitaţi vor fi cantautorul Gigi Dumitrele şi trupa Poze cu Sunet.

BIOGRAFIE Născut la Ploieşti, pe 31 martie 1933, Nichita Hristea Stănescu a absolvit Liceul „Sfinţii Petru şi Pavel” din oraşul natal, apoi a urmat cursurile Facultăţii de Filologie din Capitală. În martie 1957, Nichita a debutat în revistele „Tribuna” din Cluj şi „Gazeta literară”, iar trei ani mai târziu, şi-a făcut debutul editorial cu volumul „Sensul iubirii” la Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. De-a lungul vieţii, a fost recompensat de patru ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (1964, 1969, 1972 şi 1975) şi o dată cu Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române (1978). În 1975, a primit prestigiosul Premiu Herder acordat la Viena de către Fundaţia germană „Alfred Toepfer”, iar în 1982, a fost distins cu Premiul „Cununa de aur” al Festivalului Internaţional de poezie de la Struga. Nichita s-a stins din viaţă pe 13 decembrie 1983, la Bucureşti.

„ÎNGERUL ABSOLUT” „S-a spus că Nichita a fost îngerul blond. Eu cred că a fost şi anghelul alb. Şi îngerul absolut. Adică şi îngerul negru. Îngerul cela care s-a definit în ultimul său autoportret, unde spune că s-a transformat în cuvinte. Iar primul autoportret e cel pe care l-a scris la Belgrad, când, fără să bănuiască, şi-a pronunţat epitaful: „nu sunt altceva decât/ o pată de sânge/ care vorbeşte”, îl descria pe Nichita bunul său prieten, poetul şi traducătorul sârb Adam Puslojic.