O îndeletnicire individualistă. S-a perfecţionat şi s-a tehnologizat. A devenit un business care se desfăşoară după un plan de afaceri cu reguli bine stabilite. Şi de care nu este străin nici Executivul sau membrii marcanţi ai acestuia.

Pentru ca lucrurile să nu rămână la voia întâmplării, cabinetul Tăriceanu a creat două centre de profit: Agenţia Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor (ANRP) şi Fondul Proprietatea. Ambele strâns legate de una dintre preocupările de căpătâi ale liberalilor: reparaţia \"nedreptăţilor\"comise de regimul comunist, faţă de care precedentele guvernării nu manifestaseră vreo râvnă deosebită, cu excepţia, poate, a acţiunilor întreprinse de ministrul cederist al Justiţiei, Stoica, prin propriul cabinet de avocatură. Cele două insituţii aveau, la suprafaţă, rolul de a îndrepta o stare de lucruri care trenase, iar pe de alta, de a finanţa partidul prin contribuţiile recunoscătoare ale beneficiarilor. Pe filiera respectivă a fost pusă la treabă o adevărată industrie a retrocedărilor ce a funcţionat prin etape intermediare: tribunale şi primării! Finalul fericit se petrece la ANRP unde, după ce dosarele erau studiate cu atenţie, se dădea fişa galbenă ce-l introducea pe petent la coada de la casierie.

Arestarea vicepreşedintelui ANRP Remus Baciu face oarecare lumină în mecanismul de funcţionare a instituţiei şpăgii. Cine dorea să-şi încaseze banii cotiza 15% din sumă. Au fost depistaţi câţiva dintre cei care au acceptat târgul. Logica mă îndeamnă să cred că majoritatea celor care au încasat sumele revendicate au cotizat - altminteri ar fi îngroşat rândurile celor aflaţi în aşteptare: peste 1.600 de dosare cu fişă \"galbenă\". Tot logica mă îndeamnă să cred că dl. Baciu păstra pentru sine doar o parte din şpaga pretinsă - restul urmând a fi împărţit pe trepte ierarhice sau de interese. Nu ştiu dacă specialiştii DNA vor reuşi să probeze acest lucru. Ştiu însă că la acest nivel nu se lucra cu amatori, ci cu adevăraţi profesionişti. Dl Baciu a făcut parte din structurile de recuperare încă de prin 2000, regăsindu-se mai mereu în ierarhiile administrative, indiferent de culoare politică.

Cei care au curiozitatea să afle cifra de afaceri a \"circuitului de într-ajutorare\" n-au decât să facă un calcul: cât s-a retrocedat, din care să extragă procentul de 15%. Celelalte cheltuieli, de la justiţie, de la administraţiile locale, sunt mai greu de dedus, dar nu imposibil...