Medicii sunt sceptici în privinţa clasificării pe categorii a spitalelor şi spun că probabil niciun spital nu s-ar putea încadra în primele două categorii, întrucât fie angajarea cu personal este deficitară, fie lipsesc foarte multe din specialităţile cerute de ordinul Ministerului Sănătăţii (MS). Proiectul privind clasificarea spitalelor ridică semne de întrebare şi stârneşte controverse. Această clasificare ar putea duce la reducerea finanţării unor spitale monospecialitate cum ar fi cele de ortopedie, obstetrică - ginecologie, ORL, nefrologie, oftalmologie, psihiatrie, pediatrie, neurologie, boli infecţioase şi care oferă servicii de înalt profesionalism şi dispune de echipamente de ultimă generaţie. “Dacă este vorba numai de o clasificare fără implicaţii financiare, atunci nu va fi nicio problemă”, a declarat directorul Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale, Marius Savu. Pentru clasificarea în categoria I, spitalele trebuie să îndeplinească, obligatoriu, mai multe condiţii minime, cum ar fi după caz, existenţa unor secţii, laboratoare, servicii de diagnostic şi tratament, compartimente, structuri care acordă servicii ambulatorii de specialitate, servicii de spitalizare de zi şi servicii paraclinice ambulatorii în 35 de specialităţi, unul sau mai multe blocuri operatorii care au cel puţin şase săli de operaţii, să aibă personal de specialitate conform normativelor de personal, iar continuitatea asistenţei medicale trebuie asigurată obligatoriu de personal din 18 specialităţi. Mai mult, spitalul trebuie să aibă aparat de radiologie digitală, CT, RMN, angiograf, ultrasonografie convenţională şi Doppler, aparat de radioterapie şi echipamente automate în laboratorul analize medicale pentru hematologie, biochimie, microbiologie, imunologie si toxicologie. Dacă un spital nu poate îndeplini condiţiile minime necesare pentru clasificarea în categoria I, acesta poate încheia contract de colaborare cu unul sau mai multe spitale din aceeaşi localitate în vederea asigurării serviciilor medicale spitaliceşti şi/sau ambulatorii, după caz, în specialităţtile pentru care spitalul nu are structurile proprii necesare. Contractul de colaborare se poate încheia numai dacă serviciile medicale care fac obiectul acestuia sunt furnizate cu respectarea dispozitiilor legale privind încadrarea cu personal şi dotarea tehnico-materiala necesară şi trebuie aplicate până în 31 decembrie 2011. La ora actuală, niciun spital din România nu s-ar putea încadra în categoria întâi, întrucât nu are toate cele 35 de specialităţi şi nici nu dispune de personalul medico-sanitar prevăzut în normative. Spitalul cu nivel de competenţă foarte înalt va fi unitatea caracterizată printr-un număr mare de paturi - între 500 -1500 -, va avea cel mai înalt nivel de dotare cu aparatură şi echipamente medicale, precum şi de încadrare cu resurse umane, va furniza toate tipurile de servicii medicale, inclusiv pe cele cu grad de complexitate foarte înalt, va avea structuri care funcţionează ca baze clinice pentru activitatea de nvăţământ, cercetare ştiinţifică-medicală şi de educaţie continuă, având relaţii contractuale cu o instituţie de învăţământ medical superior acreditată şi va deservi populaţia judeţului din aria sa administrativ - teritorială, precum şi alte judeţe (1.500.000 - 3.500.000 locuitori). Pentru MS, noul sistem de clasificare ajută la stabilirea unor proceduri clare de direcţionare a pacienţilor în sistem, posibilitatea realizării unei strategii de dezvolare a spitalelor în ceea ce priveşte dotările cu echipamente, dar şi de finanţare a acestor unităţi.