Imunitatea şi statutul de fost preşedinte nu par să constituie un impediment pentru Justiţia franceză, când este vorba despre acuzaţii de trafic de influenţă. România mai are încă multe de învăţat de la Franţa în acest domeniu, pentru că pe meleagurile noastre, deocamdată, Justiţia joacă după cum cântă... Cotrocenii! Acuzaţiile formulate în ultramediatizatul caz „Bercea Mondial împotriva... familiei prezidenţiale extinse“ nu par să aibă vreun rezultat în instanţă. În Franţa, în schimb, fostul preşedinte Nicolas Sarkozy a fost plasat în arest preventiv, ieri dimineaţă, într-un dosar privind presupuse fapte de trafic de influenţă, o măsură dispusă pentru prima dată împotriva unui fost şef de stat în această ţară. Sarkozy a sosit ieri, cu puţin înainte de ora locală 8.00, la bordul unei maşini negre cu geamuri fumurii, care abia şi-a croit drum printre cameramani, în parcarea sediului Direcţiei Centrale a Poliţiei Judiciare (DCPJ) din Nanterre, la periferia de vest a Parisului.

Sarkozy şi, înaintea lui, fostul preşedinte Jacques Chirac au fost inculpaţi în afaceri judiciare, dar, până acum, niciunul dintre ei nu a fost plasat în arest preventiv. Avocatul lui Nicolas Sarkozy, Thierry Herzog, se află în arest preventiv de luni, împreună cu doi magistraţi de rang înalt, Gilbert Azibert şi Patrick Sassoust. Anchetatorii vor confrunta versiunile celor patru arestaţi. Ei caută să stabilească dacă fostul preşedinte din perioada 2007-2012, Nicolas Sarkozy, în vârstă de 59 de ani, a acţionat în vederea obţinerii unor informaţii de la magistratul de rang înalt Gilbert Azibert, despre o decizie a Justiţiei care-l viza, în schimbul promisiunii unui... post de prestigiu la Monaco. Din punct de vedere juridic, traficul de influenţă este pedepsit, în mai multe articole din Codul Penal, cu până la zece ani de închisoare şi aplicarea unei amenzi de 150.000 de euro, în funcţie de circumstanţe. Aceste cuantumuri sunt, în acest dosar, mai mult teoretice. Nimeni nu este vizat, la ora actuală, de acest capăt de acuzare, nu s-a pronunţat vreo inculpare şi nu se cunosc eventualele capete de acuzare care ar putea să fie reţinute împotriva cutărui sau cutărui protagonist.

OBSTACOLE... POLITICE În dosarul în care Sarkozy a fost arestat preventiv, poliţiştii îl vor putea audia pe fostul preşedinte până la 24 de ore, un mandat care poate fi prelungit o singură dată. La finalul acestei măsuri coercitive, fostul şef al statului poate fi eliberat fără să fie angajate proceduri judiciare împotriva sa ori poate fi prezentat în faţa unui judecător de instrucţie care îl poate inculpa. Însă obstacolele judiciare se multiplică în calea unei eventuale reveniri a lui Nicolas Sarkozy în viaţa politică. În afară de dosarele finanţării libiene şi cu privire la presupuse fapte de trafic de influenţă, Parchetul din Paris a încredinţat unor judecători specializaţi în cauze financiare o anchetă pentru fals şi uz de fals, abuz de încredere şi tentativă de escrocare, de această dată în legătură cu finanţarea campaniei lui Sarkozy din alegerile prezidenţiale din 2012. Mitingurile sale par că au fost finanţate în mare parte de UMP, pentru a masca o depăşire a plafonului autorizat. Poliţiştii îşi pun întrebări şi despre caracterul regulat al contractelor încheiate între Palatul Elysée şi nouă institute de sondare a opiniei publice, pe parcursul mandatului de cinci ani al lui Sarkozy.

SCURT ISTORIC Cazul a apărut în primăvara lui 2013. Mai mulţi apropiaţi ai lui Nicolas Sarkozy au fost plasaţi sub ascultare în cadrul anchetei asupra acuzaţiilor de finanţare din Libia, de către fostul dictator Muammar Gaddafi, a campaniei pentru alegerile prezidenţiale în urma cărora Sarkozy a devenit preşedinte. Unul dintre ei, Michel Gaudin, un fost şef al Poliţiei Naţionale franceze şi un fost prefect al Poliţiei din Paris, a purtat mai multe conversaţii interceptate de anchetatori. El pare că vrea, însă fără rezultat, să se informeze despre ancheta libiană, de la şeful Serviciului de Informaţii Interne, Patrick Calvar. Judecătorii au hotărât atunci - o decizie fără precedent în Franţa - să-l plaseze şi pe fostul preşedinte al Republicii sub ascultare, pe telefonul pe care acesta îl utiliza, sub o identitate falsă - Paul Bismuth -, pentru a discuta cu Herzog. Discuţiile între cei doi pot sugera că au încercat să obţină informaţii de la Gilbert Azibert despre o decizie crucială în alt caz, fără legătură cu dosarul libian, şi anume dosarul Liliane Bettencourt. Nicolas Sarkozy a beneficiat de neînceperea acţiunii judiciare în acest caz de presupus abuz asupra slăbiciunii miliardarei franceze, în detrimentul acesteia. Conţinutul discuţiilor lui Sarkozy cu avocatul său vizau agendele fostului preşedinte, confiscate în cazul Bettencourt. Justiţia a optat să păstreze aceste documente care ar putea să-i servească în alte anchete.