Nicu Covaci a depus jurământul pentru redobândirea cetăţeniei române…

Nu ai găsit subiectul dorit?
Foloseşte căutarea ...
Conflictul Stat-Naţiune continuă

Nicu Covaci a depus jurământul pentru redobândirea cetăţeniei române…

Monden 12 Martie 2010 / 00:00 567 accesări

Ignoranţa şi chiar duşmănia cu care statul continuă să umilească românii din diaspora au mai scris, ieri, o filă a ruşinii. Fondatorul legendarei trupe Phoenix, cea care a scris istoria muzicii rock în ţară, mai mult de jumătate de secol, Nicu Covaci, a fost nevoit, ieri, să depună jurământul de credinţă faţă de ţară, pentru redobândirea cetăţeniei la care a renunţat în 1976, când a fost nevoit să emigreze în Spania, din cauza persecuţiilor şi cenzurii regimului comunist din ţară. Altfel spus, victimă a totalitarismului comunist, care l-a alungat din propria ţară, după ce a umplut inimile românilor zeci de ani cu talentul său muzical recunoscut peste hotare, Nicu Covaci este obligat, ca orice emigrant din lumea a treia, să urmeze metodica dobândirii cuvântului român pe paşaportul său, cuvânt cu care a definit cea mai ascultată muzică a unui stat care, ieri, l-a obligat să fredoneze… „Deşteaptă-te române”.

Nicu Covaci este, însă, doar un caz din milioanele de români fugiţi din urgia totalitarismului roşu, care simt nepăsarea şi trădarea statului care ar trebui nu doar să le recunoască meritele, ci măcar să facă un gest moral, reparatoriu în faţa nedreptăţii istoriei care i-a alungat din sânul familiilor, în vitregia străinătăţii. „Eu nu am părăsit niciodată ţara, am fost mereu cu sufletul aici. Nu ştiu unde aş putea să mă mut înapoi în România. Eu acum stau la hotel, când vin în ţară şi lucrez. Mă simt prost ca turist în ţara mea\", a declarat mâhnit îndrăgitul artist, la ceremonia de la Institutul Naţional al Magistraturii.

La finalul ceremoniei, acesta a rememorat circumstanţele dureroase în care a luat drumul exilului: „La Poliţia din Timişoara, în 1976, încercau să mă agaţe cu ceva, să mă bage la puşcărie. M-au ţinut o săptămână să mă interogheze şi la un moment dat, m-am supărat şi le-am spus că, dacă aşa se poartă cu mine, vreau o hârtie pe care să nu mai scrie ca sunt cetăţean român\", a spus fondatorul Phoenix.. „M-a costat 1.000 de lei şi mi-au dat hârtie că nu mai sunt cetăţean român. Apoi le-am zis celor din trupă: ‘Băieţi, nu mai sunt cetăţean român, am terminat-o’\", a declarat Covaci. Cântăreţul a adăugat: „Acum s-a aşternut cu adevărat liniştea în mine, a fost o stare de tensiune, să fii român şi totuşi să nu fi recunoscut…\".

El a fost rugat de către jurnaliştii prezenţi la eveniment să cânte imnul, dar a replicat, pe un ton ironic, că oricum n-are voce şi talent, aşa că nu vrea să se facă de râs. La eveniment a participat şi Ovidiu Lipan „Ţăndărică”, de asemenea fără cetăţenie română, care a spus că l-a folosit pe Covaci drept cobai, pentru a învăţa metodele de a deveni cetăţean… în propria patrie.

După fuga din România comunistă, timp de 34 ani, Nicu Covaci a fost cetăţean german, ţară unde s-a şi căsătorit. De 20 de ani, însă, Covaci locuieşte în Spania.

Formaţia Phoenix, denumită, iniţial, „Sfinţii\", a luat fiinţă ca trupă de studenţi, în 1962, la Timişoara. Începând cu anii \'70, formaţia a intrat în vizorul cenzurii comuniste, iar în 1975, după un inedit concert susţinut la Sarmisegetuza Dacica, a fost interzisă pe unicul post de televiziune. Din cauza ţinutei nonconformiste, a influenţelor occidentale şi a accentelor naţionaliste, celor de la „Sfinţii\'\' li s-a reproşat faptul că propagă „misticismul”, motiv pentru care muzica lor a fost interzisă, iar muzicanţii arestaţi. Nicu Covaci a fost luat la poliţie şi interogat timp de două săptămâni, zi de zi, pe baza unor acuzaţii false fabricate de comuniştii de ieri. Tânărul timişorean s-a văzut nevoit să renunţe la cetăţenia română, iar în \'76 a fugit în Olanda, stabilindu-se la Amsterdam. La rândul lor, o parte din membrii trupei rămaşi în ţară decid, în 1977, să emigreze în Germania. La doar două săptămâni după Revoluţia din \'89, trupa Phoenix s-a întors cu… paşapoarte străine, dar cu lacrimi de fericire şi dor în România.

Taguri articol


12