Prezidentul a decretat starea de penibil. Conform concepţiei sale materialist dialectice despre muncă şi viaţă revoluţionară, toţi cei care ies din cuvântul lui şi nu-l urmează orbeşte, eventual, până în pânzele albe, sunt nişte penibili. Într-un fel, penibilul înlocuieşte, într-o formulă oarecum mai sofisticată, noţiunea de fabrici şi uzine. Dai în mine, dai în fabrici şi uzine! În calitatea sa de unic gânditor al naţiunii, preşedintele a sesizat, ce-i drept, cam târziu, că s-au cam dus pe apa sâmbetei fabricile şi uzinele patriei… Din acest motiv, sloganul enunţat mai sus şi-a pierdut foarte mult din esenţă, fiind mai puţin educativ ca în perioada în care economia naţională duduia în draci. Sigur, nu oricine duduie şi face mult zgomot, după cum sună vechiul slogan prezidenţial, este în stare să şi producă! Schimbarea de mesaj se impunea de la sine. Dacă analizăm în profunzime sloganul, constatăm, cu stupoare, că este vorba tot despre… penibil! În condiţiile date, cu o ţară care se duce de râpă, nici că se putea un avertisment mai penibil! Pe urmă, de unde şi până unde chestia asta cu fabrici şi uzine invizibile? Bine că nu este pomenită şi flota! În lipsa obiectului de activitate, unii cetăţeni au fost tentaţi să creadă că avem parte de o nouă caterincă… E drept, prezidentul, omul bun la toate, eminentul, nu decretase starea de penibil. Mai nou, domnia sa a introdus diverse instituţii ale statului în conceptul de penibil, fiind catalogate în fel şi chip. Ultima victimă este Curtea Constituţională a României. Pentru că s-a pus de-a curmezişul în calea preşedintelui, a fost catalogată ca fiind penibilă! Până să se abată de la regula prezidenţială, CCR era privită ca principal bastion al democraţiei noastre. Acum, după ce nu a mai percutat după un vechi refren, a devenit penibilă! Toţi cei care mişcă în front sunt penibili pe lista de valori omologată la Cotroceni. Starea de penibil a fost decretată pentru a se stopa elanul celor care, realizând că au intrat într-o fundătură, încearcă să scoată adevărul la suprafaţă. Dacă ar fi corect cu cei care l-au reales, prezidentul ar trebui să extindă starea de penibil şi pe palierul Guvernului. În materie de penibil, la acest nivel, ne aflăm într-o fază extrem de avansată. Sunt miniştri care, mergând din penibil în penibil, într-o formulă ascendentă, s-au acoperit de ridicol. Guvernul penibil. În concepţia preşedintelui, cei care nu pun botul la cultul personalităţii, cu pasul de defilare al premierului pe post de îndulcitor, sunt de-a dreptul penibili! Starea de penibil reprezintă forma dezvoltată a unei noi scări valorice formulate de preşedinte. În acest concept sunt incluse şi alte formule gen găozar, ţigancă împuţită etc. Pentru că, subit, peste noapte, a devenit penibilă, Curtea Constituţională trebuie demolată! Aceeaşi soartă s-ar putea să o aibă şi penibilii, ca persoane fizice. Analizând starea de penibil în care ne-a băgat actuala putere, îmi vine în minte un proverb. Cine spune ăla este. Nişte penibili.