Vorbeam, deunăzi, despre starea de adîncă mîhnire care a cuprins întreg PD-L, stare generată, reamintesc, de mîhnirea faţă de sine însuşi a preşedintelui Traian Băsescu. Ei bine, cu prilejul lansării candidaţilor acestui partid pentru Parlamentul European, un fel de Congresul al 12-lea pe ritmuri îndrăcite, am realizat că mîhnirea a făcut numeroase victime colaterale. Afectaţi profund de mîhnirea prezidenţială, unii dintre marii pedelişti ai patriei au avut, la Constanţa, o prestaţie care se încadrează perfect în limitele a ceea ce noi numim ridicol şi penibil. Tonul la penibil l-a dat Eugen Preda, care, în anumite perioade ale existenţei sale politice, visează să preia răspunderile şi onorurile stipulate în statutul “trompetei de Cotroceni”. Deocamdată, ţinînd cont de faptul că Emil Boc se achită conştiincios de sarcinile care-i revin în materie de jazz politic, e destul de greu să urce prea curînd treptele afirmării. Adevărul este că, la acest capitol, domnul Boc e unic. Lovit şi dumnealui de mîhnirea prezidenţială, care se manifestă precum gripa porcină, domnul Preda s-a grăbit să-i atace pe aliaţii partidului său, afirmînd că stînga este o “ecuaţie penibilă şi precară”! Ca exponent al unei drepte prăpădite, Eugen Preda ne dovedeşte că e mai tare decît credeam noi la demagogie. Clarvăzător cum este, nu-mi amintesc ca, după alegerile parlamentare, domnia sa să-i fi atras atenţia prezidentului că a încălecat balustrada unei “ecuaţii penibile şi precare”! Dimpotrivă, s-a numărat printre cei care s-au grăbit să ne liniştească rapid cum că alianţa PD-L - PSD este singura soluţie viabilă pentru a trece de momentele grele cu care se confruntă naţiunea! În foarte multe situaţii, pozînd în avocatul lui Traian Băsescu, ne-a prezentat stînga în postura unui aliat şi nu ca pe o “ecuaţie penibilă”! Dar, sigur, fiind vorba de o campanie electorală, poate este de înţeles de ce mîhnirea prezidenţială, care se ia în PD-L, se transformă în demagogie… Unii suportă mai uşor. Alţii, cum este cazul lui Eugen Preda, sînt zgîlţîiţi de frisoane şi vedenii cu uniforme de ofiţeri nazişti! Chiar atît de disperaţi să fie pedeliştii preşedintelui Băsescu încît, încinşi de febra aftoasă specifică perioadelor de avînt electoral, să apeleze la exemple de un ridicol atît de găunos?! Indiferent de miza pusă în joc, domnul Cezar Preda a mers prea departe cu afirmaţiile iresponsabile! Insinuările sale referitoare la ţinuta primarului Radu Mazăre, cu trimitere la uniforma nazistă, sînt provocatoare şi periculoase. Dacă primarul ales democratic este un revoluţionar anarhist şi un nazist, noi, constănţenii, ce sîntem? Ţînîndu-i isonul, Elena Udrea a turnat şi dumneaei gaz pe foc, scuipînd venin în dreapta şi în stînga, mai ales, la adresa celor care reprezintă administraţia locală! Pînă mai ieri, dacă îmi amintesc eu bine, ridica în slăvi proiectele lui Radu Mazăre! Era, cum se zice, numai lapte şi miere! Doar bezele. Acum, după vechile apucături ale mentorului de la Cotroceni, îşi atacă la scenă deschisă colaboratorii! În calitatea sa de ministru al Turismului, stau şi mă întreb cu cine o să-şi pună în practică obiectivele sale măreţe de pe litoral? Dacă nu cu “nazistul” şi cu “anarhistul”, atunci, cu cine? Ne-am învăţat cu pedeliştii cu mai multe feţe. Ca întotdeauna, ei nu mănîncă usturoi şi, ca atare, nici gura nu le miroase! De cînd a fost la masa îmbelşugată a poetului Dinescu, nu mai cred că ministreasa Turismului nu mănîncă şi dumneaei măcar un căţel de usturoi! De fapt, în lipsa unor argumente şi proiecte, este mult mai uşor să te rogi să moară capra vecinului! Într-o altă notă, îmbătat de lauda de sine, Cezar Preda a ridicat în slăvi PD-L Constanţa, afirmînd că este una dintre cele mai puternice organizaţii de partid. În acest context, mult mai reuşită este gluma cu nazistul. Cît timp fitiliştii continuă să-şi facă de cap în partid, stabilitatea în PD-L Constanţa este pusă sub semnul întrebării. Sînt prea mulţi cei care vor să-i ia locul lui Mircea Banias! Domnul Preda se îmbată cu apă rece…