Numărul şomerilor înregistraţi în Franţa a urcat, în luna decembrie, la nivelul-record de 3,3 milioane, spulberând speranţele preşedintelui Francois Hollande de scădere a ratei şomajului în 2013, aşa cum a promis în campania electorală. Rata şomajului a atins, la finele anului trecut, 11,1%, conform datelor publicate de Ministerul Muncii. În decembrie, rata şomajului a crescut cu 0,3% comparativ cu luna precedentă, iar în 2013 avansul a fost de 5,7%. Excluzând teritoriile franceze din afara ţării, numărul şomerilor a ajuns, luna trecută, la 3.303.200, cel mai ridicat nivel de la publicarea datelor privind piaţa forţei de muncă. Cererile pentru ajutor de şomaj au crescut luna trecută cu 10.200, iar dacă se ţine cont de cei angajaţi cu jumătate de normă, numărul şomerilor înregistraţi în Franţa ajunge la nivelul-record de 4,89 milioane.

După publicarea informaţiilor de la Ministerul Muncii, premierul Jean-Marc Ayrault a declarat că trebuie adoptate măsuri suplimentare mai rapide pentru a lupta împotriva şomajului. Preşedintele Hollande a prezentat, în 14 ianuarie, detaliile „Pactului de responsabilitate” evocat în mesajul de Anul Nou, promiţând o scădere a taxelor percepute companiilor în schimbul creării de noi locuri de muncă, în paralel cu noi reduceri de cheltuieli bugetare. Concret, a propus reduceri progresive de taxe prin care societăţile private vor realiza economii de circa 30 de miliarde de euro până în anul 2017. Preşedintele Hollande a mai promis şi reducerea numărului de impozite percepute companiilor, împreună cu o simplificare a procedurilor pentru constituirea societăţilor comerciale, însă a cerut mediului privat să răspundă la aceste măsuri prin crearea de noi locuri de muncă şi prin programe de formare profesională. În cadrul acestui pact, Francois Hollande s-a angajat să reducă şi mai mult cheltuielile bugetare, măsură solicitată de mediul privat. Astfel, a anunţat tăierea a circa 4% din cheltuielile cu funcţionarea administraţiei, echivalentul sumei de 50 de miliarde de euro, în intervalul 2015 - 2017, pentru anul în curs valoarea acestor economii fiind de 15 miliarde de euro.

În eforturile de reformare a economiei, Franţa apelează la părintele Agendei 2010, un pachet de reforme ale pieţei muncii din timpul mandatului cancelarului social-democrat german Gerhard Schroeder, Peter Hartz, care va fi consilierul preşedintelui Hollande. Peter Hartz a fost primit deja la Preşedinţia franceză, dar acesta a refuzat să ofere detalii despre întâlnirea sa cu preşedintele Hollande. Peter Hartz, un fost membru al conducerii constructorului german de automobile Volkswagen, a fost însărcinat în 2002 de cancelarul Schroeder să prezinte o serie de reforme în domeniul pieţei muncii germane. Faimoasa sa Agendă 2010 a reformat în mod profund statul-providenţă german, în contextul în care ţara era afectată de şomaj.

Problemele par să fi fost depăşite de economia Marii Britanii, care a crescut anul trecut cu 1,9%, cea mai puternică rată de expansiune din 2007 încoace, cu performanţe bune în toate sectoarele, cu excepţia construcţiilor. În ultimul trimestru, Produsul Intern Brut al Marii Britanii a crescut cu 0,7% faţă de trimestrul al treilea, respectiv cu 2,8% faţă de perioada corespunzătoare a anului anterior, cea mai bună evoluţie din primele trei luni ale lui 2008 încoace. Mai mult de jumătate din creşterea economică din trimestrul al patrulea a fost generată de sectorul serviciilor destinate companiilor şi de industria financiară. Cu toate acestea, PIB-ul Marii Britanii din trimestrul al patrulea al anului trecut a fost cu 1,3% mai mic faţă de maximul atins înaintea recesiunii, în primul trimestru al anului 2008. Producţia din sectorul serviciilor, care reprezintă cea mai mare parte din economie, este însă cu 1,3% peste vârful din perioada premergătoare crizei, în timp ce producţia, industria prelucrătoare şi construcţiile sunt, în medie, cu 10% mai jos. Ministrul Finanţelor, George Osborne, a declarat că datele subliniază că este nevoie ca Guvernul să continue planul de reducere a deficitului bugetar. Fondul Monetar Internaţional anticipează că economia Marii Britanii va creşte cu 2,4% în acest an şi cu 2,2% în 2015.

Pe de altă parte, ministrul german de Finanţe a declarat că este deschis creării unui Parlament European separat pentru ţările care folosesc moneda euro, un pas ce ar putea aprofunda diviziunile în interiorul UE. Comentariile lui Wolfgang Schaeuble, făcute în timpul unei vizite la Bruxelles, reprezintă o provocare chiar la adresa fundamentelor UE, unde legiferarea pentru toate cele 28 de naţiuni este atribuită actualului Parlament al blocului. Divizarea acestui organism, cred criticii, ar reprezenta o demontare a unuia dintre cele mai mari simboluri de unitate ale Europei. Dar Wolfgang Schaeuble a considerat că un Parlament separat pentru cele 18 ţări din zona euro ar permite grupului mai mic să se integreze mai strâns. În sprijinul afirmaţiilor sale, Wolfgang Schaeuble s-a referit la o dorinţă a membrilor zonei euro Franţa şi Germania ca Parlamentul European să se implice mai eficient în deciziile din zona euro. Comentariile sale sunt susceptibile să aibă parte de o primire rece în Parlamentul European, ai cărui peste 700 de membri se pregătesc pentru alegerile din luna mai. Aceştia s-au opus deja încercărilor de a crea un acord interguvernamental pentru părţi ale uniunii bancare, o schemă de a unifica abordarea băncilor cu probleme din zona euro.

Alegerile sunt de aşteptat să conducă la un aflux de grupuri eurosceptice, în timp ce criza economică alimentează nemulţumirea faţă de Bruxelles în rândul unei largi populaţii. Iar aceasta, la rândul ei, ar putea face mult mai dificilă finalizarea legilor, care necesită un acord între ţările UE, precum şi între membrii Parlamentului european. Ministrul suedez de Finanţe, Anders Borg, a cărui ţară este în afara zonei euro, a declarat că este sceptic în legătură cu sugestiile lui Schaeuble şi că acesta ar face prea puţin pentru a aborda o lipsă de încredere la scară largă la Bruxelles. O astfel de schimbare s-ar putea, de asemenea, dovedi riscantă dacă ar conduce Marea Britanie, în afara euro şi care deja îşi pune întrebări dacă ar trebui să rămână în UE, să îşi renegocieze poziţia.