Sărbătoarea creştină a Sfântului Apostol Andrei, Cel Întâi Chemat, creştinătorul românilor, se suprapune peste o serie de obiceiuri arhaice a căror vechime se pierde în sărbătorile dacice. Vorbind despre semnificaţiile creştine şi populare ale acestei sărbători, Crina Popescu, conservator în cadrul Centrului Judeţean Constanţa pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, accentuează că noaptea Sfântului Andrei, 29 spre 30 noiembrie, nu este cu nimic mai prejos de Halloween-ul american.

Crina Popescu: În urmă cu două săptămâni, comunitatea tradiţională a intrat în iarnă, de la Ovidenie, sărbătoare suprapusă peste Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Sărbătoarea creştină a Sfântului Andrei cel Întâi Chemat, cu rezonanţă în cultura tradiţională românească, se suprapune peste Anul Nou Dacic, un fel de „Revelion”, care, în secolul al XX-lea, se mai practica încă în anumite zone etnografice, aşa-numitul „păzit al usturoiului”. Tinerii se adunau într-o casă, cu mâncare şi băutură, iar fetele aduceau usturoi, care se punea într-o covată ce era păzită la lumina lumânării de o femeie bătrână. Se ungeau cercevelele de la geamuri, uşa, hornul, pentru a alunga spiritele rele, pentru că noaptea din ajunul Sfântului Andrei este noaptea strigoilor, moroilor, vârcolacilor şi pricolicilor. Dimineaţa, în bătătura casei, avea loc o horă, unde se dansa covata cu usturoi, deşi, în Postul Crăciunului, sunt interzise astfel de manifestări.

Rep.: Cum interferează sărbătoarea creştină cu obiceiurile arhaice?

C. P.: În cultura tradiţională, Sfântul Andrei conicide cu Sărbătoarea Lupilor. Sfinţii Petru şi Andrei sunt protectorii lupilor. Se spune că, în această noapte, lupul poate privi înapoi, lupoaica prinde pui şi tot în această noapte, cei doi patroni împart hrana la lupi. De asemenea, se ştie că animalul totemic al dacilor era lupul. Deci, iată că s-au păstrat numeroase elemente precreştine în derularea acestor sărbători.

Rep.: Cum se întrepătrund elementele de cultură tradiţională cu practicile actuale?

C. P.: În această zi, se punea grâul la încolţit, într-o strachină. Înainte, grâul avea scopul de a face o evaluare a recoltelor. În mediul urban, grâul se pune la încolţit pentru a afla cum îţi va „merge” anul viitor, dar, de cele mai multe ori, îl cumpărăm de la florărie. Şi la oraşe se obişnuieşte să se mai pună o creangă de cireş sau de vişin în glastră. În mediul rural, crenguţa era pusă pentru ca cei mici să sorcovească, dar şi să prezică recolta din livezi. De asemenea, şi la oraş se practică multe obiceiuri privind situaţia maritală. Fetele îşi fac acea turtă din apă, făină şi sare, pentru a afla ursitul. În mediul rural, practicile sunt mult mai diversificate: obiceiul cu oglinda sau fântâna.

Rep.: Cât de receptivi sunt tinerii la tradiţiile populare româneşti?

C. P.: Tinerii noştri îmbrăţişează... Halloween-ul. La noi, prezenţa acestor strigoi sau moroi este considerată ca depăşită, ca nereală. Dar de ce personajele care apar în noaptea de Halloween ar fi importante?! Poate părea firească reacţia tinerilor, pentru că sărbătoarea americană este foarte comercializată, este vândută pe tarabă. Cultura americană exercită o influenţă destul de mare asupra tinerilor. Aici mai adăugăm şi faptul că elementele de cultură tradiţională au fost interzise timp de 50 de ani în România. Ca să le actualizezi, să le reaşezi pe făgaş, mai trebuie să treacă încă cinci decenii, dar nu se ştie dacă evoluţia societăţii va mai permite aşa ceva.