Reporter: Ce rol interpretaţi în opera „Carmen”?

Elena Rotari: Interpretez rolul Micaelei, un rol pe care îl joc de foarte mulţi ani, doar că acum este vorba de o altă concepţie regizorală. Chiar dacă autorul libretului o descrie pe Micaela ca fiind o fată timidă, eu sînt de părere că nu este aşa, ci din contră, este o persoană puternică. Ea şi-a petrecut copilăria alături de Jose şi încă de atunci a existat o legătură foarte strînsă între cei doi.

Rep.: Cum a decurs colaborarea cu tînăra regizoare Răsvana Cernat?

E.R.: Am avut o colaborare fără probleme. Mi-a plăcut să lucrez alături de ea, pentru că nu a impus anumite restricţii artiştilor, aşa cum fac unii regizori. Cu Răsvana Cernat a fost foarte simplu, pentru că a acceptat propunerile artiştilor.

Rep.: Există un rol mai drag, pe care îl interpretaţi, de fiecare dată, cu plăcere?

E.R.: Eu sînt angajată a teatrului constănţean din anul 1993 şi primul rol pe care l-am jucat pe scena acestei instituţii a fost Violeta, din opera „Traviata”. Atunci nu vorbeam limba română, aşa că eu am cîntat în limba italiană, iar ceilalţi artişti, în limba română. Pe parcurs, am învăţat limba română, însă acum, opera se cîntă în italiană, iar publicul beneficiază de o traducere. Oricum, eu sînt de părere că fiecare operă trebuie cîntată în limba în care a fost scrisă. Toate rolurile îmi sînt dragi, iar din 1993 şi pînă în prezent, am jucat foarte multe personaje. Într-adevăr, opera „Traviata” îmi este mai dragă. După „Traviata”, am debutat în „Boema”, apoi am interpretat-o pe Rosina din opera „Bărbierul din Sevilla”, un rol despre care pot spune că a fost foarte interesant. Am jucat-o şi pe Gilda din „Rigoletto” şi pot să spun că a fost o etapă în viaţa mea în care acest spectacol a fost preferatul meu. Un alt rol foarte interesant şi care mi-a plăcut foarte mult a fost Lucia di Lammermoor, rol pe care l-am jucat şi în foarte multe festivaluri internaţionale.

Rep.: De cîte ore de repetiţii are nevoie un artist, pentru a se prezenta în faţa publicului la un nivel profesionist?

E.R.: Trebuie să repete în fiecare zi. Cine îşi doreşte o carieră strălucită în acest domeniu nu trebuie să facă nicio pauză. Părerea mea este că viaţa unui artist este împărţită în două: jumătate este dedicată pregătirii şi jumătate odihnei. Pentru a te prezenta pe scenă trebuie să fii foarte bine pregătit.

Rep.: Care sînt sacrificiile pe care le face un solist de operă pentru cariera sa?

E.R.: Un artist face foarte multe sacrificii. Pentru un solist de operă, importantă este familia, care trebuie să înţeleagă profesia sa. Trebuie să ai grijă să nu răceşti, să nu mănînci orice, să îţi dedici foarte mult timp pregătirii.

Rep.: Ce sfat le daţi tinerilor care îşi doresc o carieră în acest domeniu?

E.R.: În primul rînd, trebuie să iubească profesia şi să fie foarte bine pregătiţi. Pe scenă nu apari dacă nu ai ce să spui, dacă nu ştii să îmbini muzica şi mişcarea de scenă. Trebuie să ştii că nu este un cîştig material foarte mare, dar dacă iubeşti profesia, acest lucru nu mai contează.

Rep.: Cum reuşeşte un artist să capteze atenţia publicului, pe parcursul unui spectacol?

E.R.: În primul rînd, trebuie să fie foarte bine pregătit, altfel publicul nu te mai urmăreşte cu interes. Am observat că vin la spectacolele noastre foarte mulţi tineri şi că în sală este linişte şi ei ascultă cu interes. Dacă din cei 500 de spectatori cîţi sînt în sală, trei sau patru revin, atunci am reuşit să le atragem atenţia.

Rep.: Doriţi să le trasmiteţi un mesaj cititorilor cotidianului „Telegraf”?

E.R.: Pentru că se apropie sărbătorile de iarnă, le urez multă sănătate, fericire şi linişte sufletească. Îi invit să vină în continuare la spectacolele noastre, pentru că noi, artiştii, existăm pentru public.