În urmă cu 75 de ani, Adolf Hitler punea, la Nurnberg, piatra de temelie a celui mai mare stadion din lume, Grandstand, proiect ce nu a fost finalizat dar care dezvăluie noi detalii despre personalitatea megalomană a dictatorului nazist. În cadrul acestui proiect, inginerii germani au ridicat o machetă la scară 1:1 a stadionului, în zona deluroasă a Bavariei, la 40 de kilometri de Nurnberg, doar pentru a testa acustica viitorului stadion. Pe 9 septembrie 1937, liderul nazist a pus personal piatra de temelie a ceea ce ar fi trebuit să reprezinte cel mai mare stadion din lume, un edificiu cu semnificaţia unui cuvânt în piatră care trebuia să dăinuie cât Reich-ul Milenar, ceea ce s-a şi întâmplat, dar nu aşa cum şi-a imaginat Fuhrerul.

Ceremonia pentru deschiderea lucrărilor de construcţie s-a desfăşurat în aceaaşi zi cu congresul partidului nazist, ce era organizat în fiecare an, la Nurnberg, aniversând puciul ratat din 1923. Conform planurilor, acest stadion urma să aibă capacitatea de 400.000 de locuri. Excavaţiile au început în 1938, dar proiectul a fost zădărnicit de începerea războiului. Înainte de demararea lucrărilor de construcţie, arhitectul personal al lui Hitler, Albert Speer, i-a sugerat dictatorului că stadionul este mult prea mare, nerespectând criteriile olimpice oficiale. Hitler nu-şi făcea însă niciun fel de griji: ”Este complet irelevant”, ar fi răspuns acesta. ”Olimpiada din 1940 va avea loc la Tokyo, dar după aceea va fi organizată pentru eternitate doar în Germania şi pe acest stadion, iar noi suntem cei care vom hotărî care sunt dimensiunile acceptate”, ar mai fi spus Fuhrerul. Conform planului, stadionul trebuia să fie finalizat la timp pentru congresul partidului nazist din 1945.

Proiectul lui Albert Speer era inspirat de vechiul stadion elen de pe situl arheologic Olympia, pe care l-a vizitat în 1935. Stadionul ar fi urmat să aibă aproximativ 800 de metri lungime şi 450 de metri lăţime, iar faţada sa exterioară ar fi avut înălţimea de 90 de metri. Mai multe lifturi urmau să-i transporte pe spectatori la nivelurile superioare. Două turnuri gigantice urmau să vegheze de-o parte şi de alta a stadionului. În memoriile sale, arhitectul Albert Speer menţionează că a discutat despre costurile enorme ale proiectului cu Hitler, dar Fuhrerul nu avea niciun fel de reţineri. ”Costă mai puţin decât două cuirasate din clasa Bismarck. Uite cât de repede se poate pierde un cuirasat. Şi chiar dacă supravieţuieşte, în zece ani ajunge tot la fiare vechi, dar această clădire va rămâne pentru secolele ce vor veni”, i-ar fi spus Hitler. La Nurnberg, singurul lucru care mai aminteşte de acest proiect colosal este aşa-numitul lac Silbersee, o acumulare de apă formată în fundaţia masivei construcţii.