Poemul ”Cîntecul Nibelungilor” şi documentul ”Magna Carta” se numără printre cele 35 de bunuri din patrimoniul mondial documentar înscrise anul acesta în registrul Memoria Lumii al UNESCO. Bunurile înscrise fac parte din patrimoniul a peste 30 de ţări. Astfel, Germania figurează cu ”Cîntecul Nibelungilor”, cel mai celebru poem eroic, Marea Britanie cu ”Magna Carta” din 1215, document care a stat la baza democraţiei britanice, Olanda cu ”Jurnalul Annei Frank”, mărturia unei adolescente supravieţuitoare a Holocaustului, iar Spania cu Capitulaţiile de la Santa Fe, încheiate între Cristofor Columb şi regii Ferdinand al II-lea de Aragon şi Isabela de Castilia, pe 17 aprilie 1492, înainte de călătoria ce avea să ducă la descoperirea Americii. Acestora li se adaugă Manifestul Partidului Laburist din Queensland, Australia, din 1892, colecţia ”Nita Barrow” (1916 - 1995) din Barbados, care cuprinde obiecte legate de revoluţia cubaneză, căderea Zidului Berlinului şi regimul Apartheid din Africa de Sud, arhivele Muzeului Genocidului Tuol Sleng (Cambogia), arhivele regale din Madagascar (1824 - 1897), documente oficiale privind represiunea poliţienească din Paraguay, timp de 35 de ani, sub dictatura lui Alfredo Stroessner şi arhivele Societăţii Naţiunilor (1919 - 1946) ale ONU.

Au mai fost incluse, anul acesta, în registrul Memoria Lumii, o colecţie de manuscrise scandinave, din Danemarca şi Islanda, alcătuită de Árni Magnússon (1663 - 1730), enciclopedia Donguibogam din Coreea, cu principii şi practici din medicina orientală, adunate în carte în 1613, piatra gravată din Terengganu din Malaezia, care reprezintă prima mărturie de scriere Jawi, bazată pe alfabetul arab, din lumea musulmană din Asia de Sud-Est, precum şi operele complete ale lui Norman McLaren din Canada, unul dintre maeştrii filmului de animaţie. Creat în 1997, registrul Memoria Lumii numără, în prezent, 193 de titluri. Comitetul consultativ se reuneşte o dată la doi ani. Înscrierea în acest registru garantează recunoaşterea internaţională a bunurilor din patrimoniul documentar mondial, fără ca acest lucru să oblige în vreun fel statele care îşi propun capodoperele sau UNESCO.