Nu înţeleg nimic despre bătălia pentru referendumul asupra capitalei, deşi sunt bucureştean şi ar trebui să mă intereseze, dar nici nu am fost foarte atent, de când au început polemicile. Oricum, îmi rezerv dreptul la o opinie abia după ce se va merge la vot, aşa că prefer să înlocuiesc subiectul cu o temă mult mai interesantă, valabilă pentru toţi.

În România continuă discuţiile despre nivelul pensiilor şi al ajutoarelor de şomaj, ambele fiind foarte scăzute, în comparaţie cu media europeană. Dezbaterile s-au accentuat mai ales după instalarea crizei şi, în ultimele luni, de când inflaţia a început să facă ravagii prin buzunarele noastre. Prin comparaţie cu Occidentul marilor democraţii consolidate, protecţia socială din ţara noastră este fantomatică, deşi, chipurile, guvernul are scuza unui PIB mult mai mic, decât în marile state civilizate din vestul european. Am să vă ofer câteva comparaţii scurte, ca să judecaţi singuri.

Este adevărat, de pildă, că în Anglia, Franţa sau Germania oamenilor li se cere să muncească tot până la 65 de ani, aşa cum s-a legiferat şi la noi de curând, însă pensia pe care o primesc occidentalii este foarte mare şi le permite un final de viaţă plăcut, chiar lejer, ceea ce la noi nu e cazul. Mai mult, dacă rămâi şomer după 55 de ani, cum s-a întâmplat în România după \"reformele\" lui Boc, statul îţi dă bani în plus ca să stai acasă (atenţie!), pentru a lăsa posibilitatea angajării unui tânăr, în locul tău... Dacă ai pensie prea mică, primăria îţi plăteşte 90% din chirie sau din cheltuielile de întreţinere, în funcţie de opţiunea ta. Să mai continui? De aceea este nevoie de o politică socială de stânga, în România următorilor ani.

Nu este o exagerare atunci când se spune că între noi şi Europa există un decalaj de circa 40 de ani. Comunismul a durat 45 de ani, deci cam asta e diferenţa!