Aproape 80% dintre plantele ce aparţin unei specii de orhidee şi circa 90% dintre lemurieni sunt în pericol de dispariţie, potrivit ultimei actualizări a Listei Roşii a Speciilor Ameninţate, elaborată de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN). Lista cuprinde 73.686 de specii, animale şi vegetale, dintre care 22.103 sunt ameninţate cu dispariţia.

Evaluarea mondială a orhideelor din subfamilia Cypripedioideae, din zonele temperate ale emisferei nordice, din care face parte faimosul Sabot al lui Venus, arată că 79% dintre aceste plante ornamentale extrem de populare sunt ameninţate cu dispariţia. Situaţia este cauzată în mare măsură de distrugerea habitatului lor şi de culegerea excesivă a speciilor sălbatice, pentru comerţul local şi internaţional. Actualizarea Listei Roşii confirmă temerile conform cărora 94% dintre lemurieni sunt ameninţaţi cu dispariţia. Dintre cele 101 specii existente, 22 sunt clasate în categoria de pericol critic, printre care cea mai mare specie existentă, Indri de talie mare (Indri-Indri), dar şi cel mai mic primat din lume, microcebusul doamnei Bertha. Şi anghila de Japonia (Anguilla japonica), considerată trufanda tradiţională şi cel mai scump peşte de consum din ţară, a fost introdusă în categoria în pericol, din cauza pierderii habitatului său şi a pescuitului excesiv. Asia de sud-est este placa turnantă a creşterii, vânzării şi consumului anghilei de Japonia. Actualizarea Listei Roşii a UICN cuprinde şi reevaluarea mascotei Cupei Mondiale la Fotbal 2014, tatu-ul cu trei dungi din Brazilia. Numărul exemplarelor din această specie ar fi scăzut cu o treime în ultimii zece ani, din cauza pierderii a 50% din habitat. Printre alte noutăţi, pe Lista Roşie figurează şi floarea naţională din insulele Cayman, orhideea Wild banana (Myrmecophila thomsoniana).

O veste bună este însă că Marea Barieră de Corali nu mai este în situaţia de a fi introdusă de UNESCO pe lista Patrimoniului Mondial în pericol. Un raport efectuat de Ministerul australian al Mediului anunţă scăderea substanţelor poluante din apă. Raportul va fi prezentat la reuniunea de la Doha din această lună şi arată reducerea principalilor agenţi de poluare, pesticide şi sedimente, îndeosebi datorită îmbunătăţirii gestionării culturilor agricole. Deversările de pesticide au scăzut cu 28% în toată zona recifului. În privinţa nitraţilor, care duc la înmulţirea numărului de exemplare dintr-o specie de stea de mare coralifagă, aceştia au scăzut cu 16%.

În studiu sunt comparate apele de la Marea Barieră de Corali din iunie 2013 şi cele din 2009. În raport se subliniază, totuşi, calitatea proastă a apelor, lucru logic după decenii de catastrofe naturale şi practici agricole poluante. Raportul se ocupă doar de calitatea apei şi nu abordează dezvoltarea porturilor de unde se exportă minereuri. Apărătorii mediului apreciază că realizarea de infrastructuri va grăbi declinul Barierei de Corali. În schimb, ei consideră că principalele pericole pentru Marea Barieră de Corali sunt cicloanele, o specie de stea de mare devoratoare de corali şi albirea coralilor.

UNESCO a avertizat autorităţile de la Canberra că, în lipsa unor măsuri decisive pentru limitarea dezvoltării industriale pe litoral şi îmbunătăţirea calităţii apelor din zona Marii Bariere, aceasta va fi introdusă pe lista siturilor în pericol din Patrimoniul Mondial, la următoarea reuniune a comitetului de evaluare din Qatar, din această lună. Înscrisă în Patrimoniul Mondial al UNESCO în 1981, Marea Barieră de Corali ocupă o suprafaţă de circa 345.000 de kilometri pătraţi de-a lungul coastei estice australiene, alcătuind cel mai vast ansamblu de corali din lume, cu 3.000 de sisteme de recifuri şi insule tropicale. În ultimii 27 de ani, reciful a pierdut peste jumătate din corali, din cauza factorilor meteorologici (furtuni), climatici (încălzire) şi industriali.