Reporter: Care sînt rezultatele de pînă acum ale săpăturilor de salvare care se desfăşoară pe valea portului?

Laurenţiu Cliante: Este o cercetare de salvare puţin atipică. Deocamdată, ne aflăm, cel mai probabil, în vechile ateliere ale oraşului Tomis, care datează din perioada romană. Nu avem elemente stricte de datare, nu pot să mă pronunţ exact în ceea ce priveşte secolul din care datează aceste ateliere. Se remarcă nişte resturi de zid, foarte bine închegate, nişte pavaje puternice, care ne arată că am putea fi în zona zidului de incintă, dar posibilitatea de a exemplifica acum este destul de redusă. S-au mai găsit cinci ziduri de marmură, care, probabil, erau parte componentă a atelierului. Decorul acestora este deosebit, pentru Tomisul de la acea vreme.

Rep.: Cînd are loc, de obicei, o cercetare de salvare?

L.C.: Cercetarea de salvare se face cu ocazia unor construcţii edilitare, a construcţiei unei case private, a unei clădiri, instituţii, în cazul unui simplu racord RAJA sau orice altceva de acest gen. Potrivit legislaţiei în vigoare, Legea 378/2001, Legea 422/2001, completate de Ordonanţe de Urgenţă şi Hotărîri de Guvern, în zonele de protecţie arheologică sau în cele cu potenţial arheologic se realizează astfel de cercetări. Săpăturile constau în cercetarea zonelor de rezervaţie şi nu numai, urmate de lucrările de supraveghere. De altfel, legislaţia în vigoare şi avizele Direcţiei de Cultură cu care colaborăm sînt foarte bine puse în valoare, astfel că şi un aviz favorabil are cele mai drastice măsuri de cercetare implementară. Încercăm să evităm, astfel, posibilitatea de distrugere arheologică, care, uneori, ne scapă de sub control, dar nu din vina noastră, ci din cea a beneficiarului.

Rep.: Care este importanţa săpăturilor de salvare?

L.C.: Importanţa acestora este bine cunoscută la nivel naţional şi mondial, dar şi local. Spun asta pentru că oraşul Constanţa este situat pe ruinele vechiului Tomis şi atunci datele pe care le obţinem sînt disparate. Practic, încercăm să obţinem un puzzle. Nu este ca în cazul Histriei, unde, la un moment dat, cetatea este abandonată şi se pot realiza săpături sistematice, bine puse la punct. La Tomis, importanţa acestui tip de săpătură este foarte mare. Pe seama acestor săpături se pot produce cît mai multe informaţii, atît din perioada grecească, cît şi din cea romană.

Rep.: De cîţiva ani, realizaţi cercetări sistematice la cetatea Albeşti. Despre ce este vorba şi care este importanţa acestor săpături?

L.C.: Din vremea studenţiei, practic, sînt şapte-opt ani de cînd am început, oficial, cercetările la Albeşti, sub conducerea Mariei Bărbulescu, împreună cu Adrian Rădulescu şi Valeriu Georgescu, iar acum, săpătura se desfăşoară sub coordonarea Liviei Buzoianu. Alături de noi se află şi un coleg de la Mangalia, Nicu Alexandru. Importanţa săpăturilor este foarte mare. Vorbim despre o aşezare fortificată, care se află la 15 km de anticul Callatis, în perioada elenistică. Obţinem date noi, pe care le corelăm cu cele cunoscute de la Callatis şi încercăm să săpăm şi în afara coloniilor, pentru a cunoaşte teritoriul acestora. Zona în care săpăm la Albeşti este una neatinsă de acţiuni antropice ulterioare şi, practic, descoperim aşezarea fără ca ea să fi fost perturbată de alte elemente umane.

Rep.: Ce se întîmplă cu piesele descoperite în cadrul săpăturilor?

L.C.: Odată descoperite, se fac notaţiile la faţa locului, piesele sînt încadrate în desenele tehnice ale respectivei săpături, sînt aşezate în pachete şi se înregistrează în caietele de săpături. În perioada iernii, încercăm să prelucrăm aceste materiale, care ajung la laborator, unde sînt restaurate, unele dintre acestea ajung în depozit, iar cele mai importante sînt arătate publicului, în cadrul expoziţiilor muzeului nostru. Noi trăim din bani publici şi încercăm să dăm publicului ceea ce îi aparţine. Multe persoane nu ştiu, dar pot veni şi ne pot întreba despre săpături, despre ce s-a descoperit şi pot spune că am fi fericiţi, dacă s-ar întîmpla aşa.

Rep.: Mai sînt interesaţi tinerii care studiază în domeniu de astfel de săpături arheologice?

L.C.: Tinerii se împart, de la început, în foarte interesaţi şi dezinteresaţi. Anual, colaborăm cu tineri foarte bine pregătiţi, iar unii dintre ei ajung să fie angajaţi în muzeul nostru şi la alte muzee din ţară. Înţeleg că nu este vorba despre o meserie bănoasă, însă pasiunea cîştigă, de cele mai multe ori.