Diaspora, această parte introdusă de curând în electoratul român, care în ultimele scrutine a înclinat balanța votului, este pe cale să fie și ea conectată la viața noastră de zi cu zi, la viața celor care sunt conduși de politicienii aleși cu participarea decisivă a celor de dincolo de granițele țării. În România, din motive subiective și lesne de intuit, politicieni care se angajează să ne dirijeze viețile au ales să prezinte platforme-program exclusiv legate de diaspora (care trăiește bine mersi sub oblăduirea altor guverne și clase politice) și au câștigat alegeri mizând pe cartea asta. În alte țări, însă, și nu vorbim despre state din lumea a treia, ci despre democrații moderne, cum ar fi Franța, votul pentru alegerea politicienilor este atributul exclusiv al cetățenilor care trăiesc și muncesc în țara respectivă. Pe principiul "tu i-ai ales, tu să-i suporți". Ei bine, în România, diaspora votează și, după cum constatăm de la căderea lui Geoană de la prezidențialele din 2009, decide cine ne conduce, iar noi trăim după regulile pe care acești campioni ai celor plecați din țară le impun, cu gândul la câștigarea simpatiei celor de "afară". Premierul Victor Ponta a propus, vineri, la o dezbatere organizată de Fundaţia „Friedrich Ebert“ cu tema "Strategia Naţională privind Incluziunea Socială şi Reducerea Sărăciei 2014-2020", ca românii din diaspora să plătească impozite speciale. Dacă este bine sau nu ca diaspora să plătească taxe României nu putem ști. Probabil că românii de dincolo de granițele noastre vor ridica în fața UE problema dublei impozitări și la fel de posibil este să li se dea câștig de cauză. Ar trebui însă să ne hotărâm odată pentru totdeauna, dincolo de retorica populistă, dacă este normal sau nu ca persoanele care de ani buni nu mai locuiesc în România să decidă cine ne conduce, de multe ori votând fără a urmări evoluția clasei politice și faptele politicienilor pe care pun ștampila. Nici suspiciunile legate de fraudarea masivă a votului în străinătate și lacunele legislative privind organizarea scrutinului în ambasadele și consulatele României din marile orașe ale lumii nu ajută cauza diasporei. Ca o concluzie, oricare dintre soluții este bună, cu singura condiție ca principiul echității să fie aplicat până la capăt. Deci, fie votează și diaspora, dar este conectată într-un fel la viața României de zi cu zi, fie diaspora lasă românii din țară să își decidă soarta și, dacă este atât de interesată de vot, se prezintă la scrutinul organizat în interiorul granițelor statului.