UE va amâna introducerea noilor norme de capital pentru sectorul bancar, cunoscute sub denumirea Basel III, cu până la un an, a anunţat Fabrizio Saccomanni, director general al Băncii Centrale a Italiei, o decizie care ar putea submina una din cele mai importante reforme ale crizei financiare. Mulţi oficiali de la Bruxelles se aşteptau la o astfel de decizie, după ce în luna noiembrie, organismele de reglementare din sectorul bancar din SUA au decis să amâne data de la care ar urma să intre în vigoare noile norme internaţionale, destinate întăririi sistemului bancar. Drept răspuns, mai mulţi bancheri europeni i-au cerut comisarului european pentru Piaţă Internă şi Servicii, Michel Barnier, să amâne data la care noile norme ar urma să intre în vigoare în Europa.

Conform calendarului iniţial, aceste norme mai stricte de capital pentru bănci trebuiau să fie implementate progresiv, începând cu data de 1 ianuarie 2013. Stabilite în anul 2010, de un comitet de bănci centrale şi organisme de reglementare din întreaga lume, normele Basel III ar urma să oblige băncile să îşi constituie rezerve echivalente cu 7% din valoarea împrumuturilor pe care le acordă, faţă de 2% în prezent. Helmut Ettl, copreşedinte al autorităţii de supraveghere a pieţelor financiare din Austria, a declarat că sunt şanse mari ca noile reglementări să intre în vigoare de la 1 iulie.

Prin standardizarea reglementărilor privind capitalul în UE, va fi mai uşor pentru BCE să supervizeze instituţiile de creditare, un prim pas înainte spre uniunea bancară, esenţială pentru integrarea fiscală a Zonei Euro. Liderii UE nu reuşesc, totuşi, să se înţeleagă în multe aspecte ale actului normativ, inclusiv ce tip de active pot fi considerate lichide sau disponibile fără întârziere. Printre punctele care mai rămân de rezolvat este cel al flexibilităţii care va fi acordată fiecărui stat membru UE pentru ca ţările membre să poată impune băncilor un nivel de capital mai mare. Un alt punct de dispută se referă la bonusurile acordate bancherilor. Parlamentul European vrea ca remuneraţia variabilă acordată bancherilor să nu o depăşească pe cea fixă, în timp ce statele membre vor să lase băncilor opţiunea de a acorda prime mai mari decât salariul fix.