Un studiu Deloitte, publicat la începutul săptămânii, spune că, deși salariul minim brut românesc depășește media regiunii, statul îi aplică niște taxe atât de mari încât, la final de lună, omul normal rămâne cu cei mai puțini bani în mână, dintre toți vecinii. Comisia Națională de Prognoză nu-i de acord și îi acuză pe cei de la Deloitte că induc falsa percepție că fiscalitatea e foarte mare, când, de fapt și de drept, lucrurile stau ceva mai bine. Mai sunt și deduceri, s-au mai transferat contribuții sociale de la firmă la salariat etc. Să ne înțelegem bine - statul nu neagă că suntem săraci, ci doar că sărăcia noastră s-a mai apreciat cu vreo 40 și ceva de lei. Vorba aia - E CEVA!

AȘA SĂ FIE? Comisia Naţională de Prognoză (CNP) îi acuză pe consultanții de la Deloitte România că induc percepția falsă că fiscalitatea aplicată salariilor din România este foarte mare, când, de fapt, în realitate, dracul nu e chiar atât de negru. Este vorba despre o analiză publicată acum două zile de compania de consultanță, remisă și Telegraf Constanța, în care se spune că, salariul minim brut din România depășește media regiunii Europei Centrale și de Est (ECE) dar, în același timp, are cea mai ridicată rată efectivă de taxare dintre statele vecine, de 41,5% - „Rata efectivă de taxare se menține cea mai înaltă, tot de 41,5%, și în cazul unui salariu brut de 1.000 euro, pentru care media regiunii este de 27%“. CNP nu este, însă, de acord. Iată ce spun reprezentanții instituției - „În primul rând, în mod cu totul eronat, studiul Deloitte nu ia în considerare deducerile acordate în România, care ajung la 465 lei, ceea ce face ca impozitul pe venit să fie de numai 4%, raportat la valoarea salariului minim brut, de 2.080 lei. Astfel, consultanții trag concluzia greșită că valoarea salariului minim net din România este de doar 261 euro, când în realitate este de 271 euro. Mai grav, în mod tendențios, Deloitte nu face necesara distincție dintre nivelul de taxare asupra salariilor și costul efectiv suportat de angajator pentru plata lor; aceste costuri sunt semnificativ mai mici în România, comparativ cu țările din regiune. Practic, nivelul de taxare din țara noastră este sub cel din Ungaria, Cehia, Letonia și Slovacia“. Totodată, potrivit CNP, studiul nu pare să țină cont de faptul că România, spre deosebire de alte state din regiune, a decis să transfere contribuțiile sociale din sarcina angajatorului în cea a salariatului - „Se induce percepția falsă a unui nivel de taxare mult mai ridicat decât este“.

DAR TOT SĂRACI SUNTEM Pe de altă parte, să amintim că reprezentantul Deloitte Raluca Bontaș a subliniat clar că, în urma transferului contribuțiilor de asigurări sociale în sarcina angajatului și majorărilor salariului minim brut (inclusiv ce s-a anunțat pentru 1 decembrie 2018), România a ajuns să depășească media salariului minim brut din regiune, de 421 euro, surclasând cinci state - „În schimb, celelalte zece țări din ECE au rate de taxare efective mai reduse, media fiind de 21%, față de 41,5% în România“. O notă interesantă a celor de la Deloitte a fost următoarea - salariatul român primește, procentual, mai puțin din rezultatul muncii decât în alte state din regiune, impozitul și contribuțiile la bugetele publice fiind mai ridicate. OK. Ar fi, așadar, de așteptat ca fiscalitatea înaltă să se reflecte și într-o calitate a vieții mai crescută, de vreme ce salariatul investește mai mult în serviciile publice de educație, sănătate, infrastructură etc. Desigur, știm cu toții că nu este așa. Toate clasamentele mondiale în acest sens arată contrariul, cheltuielile publice de aici având o eficiență redusă. De exemplu, un studiul efectuat de organizația nonprofit Social Progress Imperative, privind Indicele de Progres Social, care măsoară calitatea vieții și bunăstarea cetățenilor, plasează România pe locul 44 din 146 de ţări, în urma tuturor celorlalte state membre UE.