Cercetători din cadrul departamentului pentru sănătate publică din California au raportat descoperirea, pentru prima dată în ultimii 40 de ani, a unei noi tulpini de toxină botulinică. Noua tulpină de Clostridium botulinum, IBCA 10-7060, produce două tipuri de toxine, de tip B şi tip H, toxina de tip B fiind prezentă în cantitate mai mare. Cercetătorii americani au recurs la iepuri în scopul dezvoltării unei antitoxine pentru această nouă tulpină bacteriană, responsabilă de botulism.

Despre această descoperire s-a scris în două articole şi un editorial publicate în prestigioasa revistă ştiinţifică ”Journal of Infectious Diseases”, dar care, din raţiuni de securitate legate de bioterorism, nu oferă şi detalii referitoare la noua tulpină, în condiţiile în care, deocamdată, nu există un antidot. Sunt ţinute secrete informaţii ce vizează secvenţa ce codează această proteină, una dintre cele mai puternice toxine fatale. Această atitudine voit rezervată evită astfel situaţia în care cineva ar putea folosi respectiva secvenţă ADN pentru a face din ea o armă biologică. Antidoturi există pentru mai multe tipuri de alte toxine botulinice, nu însă şi pentru cea recent descoperită.

POTENŢIAL PERICULOS Doza mortală de toxină botulinică pentru om este de circa 0,1 micrograme. Această toxină provine din bacteria Clostridium botulinum, cunoscută pentru faptul că produce mai multe tipuri de toxine, care toate provoacă botulism. Activată prin ingestie, toxina botulinică acţionează blocând transmisia neuro-musculară, ducând la paralizie generalizată. Prima toxină botulinică a fost descoperită în 1970. Echipa de cercetători condusă de Stephen S. Arnon şi Jason R. Barash a propus ea însăşi să nu dezvăluie informaţii genetice legate de noua toxină, denumită neurotoxină botulinică de tip H sau BoNT/H, descoperită în timpul studierii unui caz de botulism la un copil. În prealabil, oamenii de ştiinţă s-au consultat cu mai multe agenţii federale de securitate, cum ar fi centrele din Atlanta pentru controlul şi prevenţia bolilor, Departamentul pentru Securitate Internă, FBI şi institutele americane pentru Sănătate. Informaţiile privind secvenţa genetică nu vor fi ţinute secrete la infinit, dar se intenţionează publicarea lor după dezvoltarea unui antidot. Potrivit lui David Relman, profesor de microbiologie şi imunologie în cadrul Universităţii Stanford şi membru al Agenţiei Naţionale de Biosecuritate, care semnează editorialul ce însoţeşte cele două articole ştiinţifice, informaţiile conţinute în această secvenţă genetică presupun un risc serios şi neobişnuit la adresa societăţii.