Discuţiile recente dintre liberali cu privire la stabilirea listelor de candidaţi pentru alegerile europarlamentare m-au determinat să reflectez puţin la noua conducere a PNL-ului. Cu aceeaşi ocazie am făcut şi o scurtă comparaţie între „cele trei atmosfere” politice, ca să zic aşa, ce domnesc în sînul primelor trei partide autohtone.

Cu excepţia declaraţiei nepoliticoase şi orgolioase a lui Adrian Cioroianu, care s-a simţit ofensat de poziţia a opta pe lista liberală, la PNL pare să domine un climat cordial şi relativ destins. Chiar şi reacţia lui Daniel Dăianu, scos de Crin Antonescu de pe aceeaşi eurolistă din cauza unor neaşteptate „neconcordanţe doctrinare” cu partidul, a fost elegantă. Nici Varujan Vosganian nu a comentat prea mult absenţa sa de pe listele cu pricina. Cu bune şi cu rele la un loc, liberalii par să rămînă cei mai europeni dintre politicienii noştri de azi, însă cu condiţia să ne prefacem că am uitat greşelile guvernării anterioare. La democrat-liberali sînt trei lucruri de spus. Mai întîi, este evident că locomotiva eurolistei acestui partid rămîne Stolojan, cu toate că retragerea sa controversată din funcţia de premier desemnat i-a afectat iremediabil imaginea publică. În al doilea rînd, candidatura Elenei Băsescu, aşa cum au mai spus-o şi alţii, „mănîncă” vreo cîteva procente, ceea ce înseamnă că PD-L va avea cu unul sau doi mai puţini europarlamentari, decît îl recomandă scorul său electoral actual. Dar cine s-ar încumeta să refuze un asemenea sacrificiu pentru odrasla cea mică a „celui mai iubit conducător”? A treia remarcă decurge chiar din observaţia anterioară. La PD-L nu suflă musca… Nu există nemulţumiri, nu apar opinii rebele, dovadă că Traian Băsescu conduce acest partid de-a dreptul milităreşte! În fine, la PSD pare să existe o mai mare frămîntare, deşi social-democraţii au lista cu cei mai buni candidaţi europarlamentari. Dacă ar lipsi unele declaraţii publice ale lui Vanghelie şi războiul psihologic dintre Miron Mitrea şi Mircea Geoană, cred că atmosfera s-ar destinde.

Abia acum mă întorc la noua conducere a PNL, pentru că fără această triplă comparaţie, prilejuită de listele pentru europarlamentare, n-ar mai fi fost evident ceea ce vreau să subliniez. Liberalii de acum sînt conduşi de cei trei prieteni tradiţionali, anume Crin Antonescu, Ludovic Orban, în noua sa calitate de prim vicepreşedinte, şi Norica Nicolai, devenită cap de listă pentru Parlamentul European. Întregul grup de influenţă din jurul lui Tăriceanu pare să-şi concentreze atenţia pe activitatea parlamentară, lăsînd partidul pe mîna noii echipe, fără a da vreun semn că ar mai dori să se amestece în administraţia internă a formaţiunii politice. De aceea, poziţia lui Crin Antonescu nu este contestată de nimeni, în partid pare linişte, iar PNL-ul, văzut din afară, este cel mai stabil în clipa de faţă. Cel mai interesant lucru este faptul că noul preşedinte nu s-a grăbit să-i cheme înapoi pe dizidenţii din PD-L, anunţînd doar că porţile vechiului lor partid le rămîn deschise, ceea ce a evitat eventuale atacuri din partea PD-L sau chiar Băsescu.

Dacă evoluţia ulterioară a PNL-ului va rămîne constantă, atmosfera din partid va continua să fie paşnică şi apariţiile publice ale lui Crin Antonescu vor fi la fel de echilibrate ca pînă acum, atunci vă asigur că n-ar fi exclus să avem un tur doi la prezidenţiale între Geoană şi Antonescu… Ce-aş mai rîde s-o văd şi pe asta!