Martie - decembrie 2009. Vom traversa, probabil, cea mai dificilă perioadă politică din ultimii ani. Pe fondul unei crize economice care se face deja simţită în special în zona firmelor private, două campanii electorale şi două alegeri ne vor consuma resursele. Pentru alegerile europarlamentare din 7 iunie se prefigurează un absenteism fără precedent. La alegerile parlamentare de anul trecut, din noiembrie, aproape 40 la sută din electorat s-a deranjat să vină la vot. Avem deja o majoritate consacrată, formată de 60 la sută din persoanele cu drept de vot, care ignoră politica. E bine, e rău? E, cu siguranţă, semnul unei rupturi drastice între agenda populaţiei şi cea a politicienilor. Cei care votează doresc pensii civilizate, curăţenie în oraşele lor, drumuri şi autostrăzi, spitale bune şi sigure, şcoli performante pentru copii. Am putea spune că nu-i nimic excentric în cerinţele populare. Mulţi politicieni se dovedesc incapabili să înţeleagă ce trebuie să realizeze cu bugetele ce le au la dispoziţie. În patru ani de guvernare de dreapta, niciun mare specialist în transporturi n-a reuşit să termine 60 de kilometri pentru ca Autostrada Soarelui să fie gata. Este cel mai bun exemplu pentru standardul de eficienţă al politicienilor. Evident, exemplele sînt mult mai multe. Din cauza absenteismului pe care l-am invocat deja, rezultatul europarlamentarelor nu va fi unul extrem de relevant pentru prezidenţiale. Asta e adevarata miză politică pentru anul 2009, oricît am încerca să evităm subiectul acum, motivînd ca e prea devreme. Mişcările subterane au început deja în zona politică, pentru desemnarea unor candidaţi. In pole-position, Traian Băsescu. Un personaj dominant, care se bazează pe sprijinul partidului său, PD-L, dar şi pe influenţa unor puternice organisme ale statului, precum DNA. Se poate spune că actualul şef al statului este încă destul de popular, chiar şi în al cincilea an de mandat. Dezbaterile pro şi contra eficienţei politicianului Băsescu nasc foarte multe pasiuni. Potrivit ultimelor sondaje, preşedintele are puţin peste 40 de procente la intenţie de vot. Optimiştii ar putea jubila pentru că favoritul lor este tot pe primul loc. Cei mai realişti ar vedea însă că peste 51 la sută din cei care ar vota nu-l mai doresc pe Traian Basescu. Asta înseamnă că se anunţă 9 luni foarte interesante în evoluţia politică a bătăliei pentru Cotroceni. Atît în PSD cît şi în PNL, sînt discuţii interne pentru desemnarea contracandidaţilor. Mult prea lungi şi mult prea ezitante, as spune eu. Cu cît întîrzie cele două partide să-şi prezinte oferta, cu atît şansele acelor candidaţi sînt mai mici. E nevoie de o amplă mediatizare, de o foarte serioasă analiză a ofertelor politice. Şi o studiere atentă a profilului personal. Partidul Social Democrat îl va desemna, aproape sigur, pe Mircea Geoană. Preşedintele acestui partid a început deja un soi de campanie, este prezent peste tot în ţară, e preocupat mai degrabă de mesaje sociale şi economice decît de unele pur politice. Fost ambasador la Washington, fost ministru de Externe, Geoană a reuşit performanţa de a ţine PSD unit într-o opoziţie grea. Lovit din toate părţile cu obuze ale DNA, eliminînd oamenii săi cei mai grei din prima linie - Iliescu, Năstase, Mitrea, PSD a reuşit, în ciuda unei atmosfere foarte ostile cu Palatul Cotroceni, să ajungă la guvernare. PSD este azi sensibil egal cu partidul prezidenţial, cel care a beneficiat şi beneficiază de resurse importante. Însă coabitarea cu partidul preşedintelui nu e tocmai favorabilă unei campanii dure şi serioase împotriva candidatului cu cele mai mari şanse, Traian Băsescu. Sociologii spun că efectele din ce în ce mai dure ale crizei economice îl vor afecta pe actualul şef al statului. Vom avea mulţi şomeri, oameni în stradă, proteste sindicale de proporţii, o sărăcire evidentă a unor pături sociale mai expuse. În mod normal, aceştia şi-ar putea îndrepta opţiunea lor politică spre stînga, ceea ce ar da o şansă sporită lui Geoană. Rămîne totuşi de văzut, ecuaţia nu poate fi atît de simplă. Liberalii ne vor spune luna aceasta pe cine mizează la prezidenţiale: Călin Popescu Tăriceanu sau Crin Antonescu? Tăriceanu are notorietate mai bună, Antonescu e un foarte bun orator şi o figură ceva mai nouă, care poate atrage mai multe voturi. Dacă în cursă apare şi un independent valabil, meciul pentru Cotroceni se joacă foarte tare. Nimeni nu va putea cîştiga din turul unu. Iar în turul doi, marile surprize nu sînt excluse.