Circa o sută de tone de apă radioactivă s-au scurs dintr-un tanc de stocare din perimetrul centralei nucleare Fukushima Daiichi. Operatorul centralei, Tokyo Electric Power Company (TEPCO), a precizat că apa contaminată s-a prelins într-o zonă delimitată special pentru astfel de cazuri, urmând ca, cel mai probabil, să fie absorbită de pământ. TEPCO a ţinut, totuşi, să sublinieze că noua scurgere radioactivă nu a ajuns în Oceanul Pacific.

CINCI KILOMETRI DE IAD De la cutremurul şi valurile seismice din martie 2011, care au afectat centrala nucleară de la Fukushima, specialiştii TEPCO stochează cantităţi enorme de apă radioactivă, folosite pentru a răci reactoarele deteriorate. Anul trecut s-au înregistrat progrese importante, dar ritmul este foarte lent, lucrările fiind deseori urmate de scurgeri de apă radioactivă. Abia 22 dintre cele 1.533 de ansambluri de combustibil nuclear din reactorul 4, cel mai deteriorat, au fost scoase şi circa trei sute de tone de apă radioactivă s-au prelins, de atunci, din bazinele de răcire ale reactoarelor.

Statul nipon are în vedere alocarea unui prim buget de 100 de miliarde de yeni, circa 700 de milioane de euro, pentru a prelua, în locul operatorului centralei de la Fukushima, crearea unui obiectiv de stocare pe termen mediu a deşeurilor provenite din decontaminarea regiunii. Iniţial trebuia să plătească TEPCO, dar Guvernul Abe a apreciat că decontaminarea nu va progresa dacă rămâne în grija companiei. Va fi vorba, în principal, despre stocarea pentru o durată de 30 de ani a pământului, frunzelor şi ierburilor radioactive provenite din regiunea poluată. O suprafaţă cuprinsă între trei şi cinci kilometri pătraţi este considerată necesară pentru a stoca 15-28 milioane de metri cubi de deşeuri radioactive. În total, reconstruirea şi exploatarea instalaţiei ar urma să coste 1.000 de miliarde de yeni, circa şapte miliarde de euro, şi aceasta va începe să funcţioneze din nou în 2015.

TEMERI DE CONTAMINARE Situaţia centralei de la Fukushima reprezintă o mare problemă de imagine pentru Japonia, care va organiza Olimpiada de Vară din 2020. Aşa că Japonia a anulat ordinul de excludere impus asupra unei zone din apropierea centralei nucleare, permiţând persoanelor evacuate să revină acasă. Circa 300 de persoane evacuate din oraşul Tamura, situat la 20 de kilometri vest de centrală, vor putea reveni acasă din 1 aprilie. În următorii doi ani, până la 30.000 de persoane vor fi autorizate să revină la locuinţele lor. Însă foştii rezidenţi din zonele evacuate sunt divizaţi în privinţa oportunităţii de a se întoarce, temându-se pentru sănătatea lor, din cauza nivelului radiaţiilor reziduale înregistrate în continuare în regiune.

În virtutea directivelor guvernamentale, zone din apropierea Centralei Fukushima Daiichi pot să fie declarate locuibile din nou, în cazul în care o persoană este expusă, în această zonă, unei doze radioactive mai mici de 20 de milisieverţi pe an. În mod oficial, autorităţile ar vrea ca lucrările de decontaminare să reducă acest nivel la un milisievert pe an. Comisia Internaţională pentru Protecţie Radiologică (CIPR) recomandă o expunere medie de un milisievert pe an, dar apreciază că la un nivel de până la 100 de milisieverţi pe an nu există o creştere importantă a riscului de cancer la persoanele vizate. De exemplu, o radiografie efectuată într-un spital expune pacientul unui nivel de 10 milisieverţi. Indiferent de opţiune, despăgubirile legate de prăbuşirea valorii proprietăţii şi şomaj în zonă vor continua să le fie plătite de Guvern şi TEPCO. În schimb, suma de 100.000 de yeni pe lună, circa 715 euro, plătită ca indemnizaţie pentru prejudiciul moral, nu va mai fi acordată persoanelor care vor decide să revină acasă.

TENTAŢIA ENERGIEI NUCLEARE Pe cât de grave sunt problemele pe care energia nucleară le poate provoca, gândul la economia de resurse de combustibili fosili şi protecţia mediului încă înclină balanţa către noi investiţii. Coreea de Sud a aprobat o investiţie de circa şapte miliarde de dolari pentru construirea a două centrale nucleare, exclusiv pentru uz industrial. Fiecare va avea o capacitate de 1.400 de megavaţi şi va fi dată în folosinţă în 2020. Ambiţia oficialilor de la Seul a fost dintotdeauna să iasă din umbra rivalilor din Japonia, iar noua investiţie ar da Coreei de Sud avantajul de care are nevoie pentru a creşte exporturile. Semnalele care vin de la Seul nu sunt însă foarte coerente. Grupul de interese industriale din Coreea de Sud, a patra economie a Asiei, vrea să reducă costurile pentru energie, iar cea mai ieftină este cea nucleară. În schimb, oficialii de la Seul vor să reducă dependenţa de energia nucleară, mai ales că problemele pe care le poate cauza sunt foarte costisitoare pe lângă pericolul contaminării. În plus, condiţiile meteo în schimbare pun pe traseul taifunurilor aceste obiective şi riscul unei catastrofe creşte simţitor. Astfel, anunţul investiţiilor nu pică deloc bine. Până în 2030, industria sud-coreeană va folosi electricitate emisă în proporţie de 41% de centralele nucleare, iar planul oficial prevede reducerea acestei ponderi la 29% până în 2035.

Coreea de Sud dispune de 23 de reactoare nucleare, dar este ţara care s-a confruntat cu cele mai multe probleme de ordin tehnic. În 2012, mai multe reactoare nucleare au fost oprite din motive de precauţie, pentru înlocuirea mai multor echipamente, după ce s-a aflat că materialele folosite pentru întreţinere nu respectau prevederile internaţionale, ceea ce putea genera riscuri de suprasolicitare a anumitor sisteme de siguranţă. Piaţa componentelor necesare industriei nucleare civile este dominată în continuare de Franţa, SUA şi Rusia, în timp ce Coreea de Sud se clasează pe locul 5 în ceea ce priveşte exportul de astfel de tehnologie. Cel mai important contract pe care Korea Electric Power Corp (KEPCO), companie deţinută pe jumătate de stat, l-a obţinut datează din 2012 şi vizează construirea unui reactor nuclear în Emiratele Arabe Unite, ce urmează a fi dat în folosinţă în 2015.