Comisia Europeană a prezentat miercuri o nouă strategie pe termen lung pentru a proteja cetăţenii şi mediul de perturbatorii endocrini, informează AFP, relatează Agerpres.

Perturbatorii endocrini sunt substanţe chimice care modifică funcţionarea sistemului hormonal şi, prin urmare, afectează negativ sănătatea oamenilor şi a animalelor. În prezent, aceste substanţe nu sunt reglementate decât în anumite domenii sau, de la un caz la altul, în UE. Comisia Europeană s-a angajat să "reducă la minimum expunerea globală la perturbatorii endocrini, acordând o atenţie deosebită perioadelor importante ale vieţii, cum ar fi sarcina şi pubertatea". Pentru prima dată, Comisia face o analiză cuprinzătoare a legislaţiei aplicabilă perturbatorilor endocrini, printr-o verificare a adecvării acesteia, respectiv se va vedea dacă legislaţia actuală permite îndeplinirea obiectivelor de protecţie a sănătăţii umane şi a mediului. Printre celelalte angajamente asumate în această nouă strategie, Comisia va promova cercetarea în domeniul perturbatorilor endocrini, ale căror efecte nu sunt cunoscute suficient, şi va organiza anual un forum pe acest subiect. De asemenea, îşi va intensifica sprijinul acordat organizaţiilor internaţionale.

"Comisia confirmă faptul că ia în serios perturbatorii endocrini şi intenţionează să îşi intensifice eforturile pentru a reduce la minimum expunerea cetăţenilor şi a mediului la aceste substanţe chimice", a declarat comisarul pentru mediu, afaceri maritime şi pescuit, Karmenu Vella. Preocupările legate de perturbatorii endocrini s-au accentuat după 1990. În urma aprobării în 1998 de către Parlamentul European a unei rezoluţii privind perturbatorii endocrini, Comisia a adoptat în decembrie 1999 Strategia comunitară privind perturbatorii endocrini, care a fost dezvoltată ulterior prin acţiuni în domeniile cercetării, reglementării şi cooperării internaţionale.

La sfârşitul lui 2017, după mai mulţi ani de tergiversări, UE a adoptat criteriile de definiţie a perturbatorilor endocrini în pesticide şi biocide. Însă, această primă definiţie a perturbatorilor endocrini, limitată la produsele fitosanitare, a fost criticată de ONG-uri care susţin că criteriile adoptate de UE sunt prea restrictive, întrucât criticii lor trebuie nu doar să demonstreze că o substanţă este un perturbator endocrin şi că ea generează efecte negative, ci şi să demonstreze modul de acţiune al acestor substanţe.