Coordonatorul Comisiei de elaborare a proiectului de Cod Penal, prof. Florin Streteanu, a declarat, vineri, că principala modificare este o regîndire a limitelor de pedeapsă, acestea fiind reduse pentru majoritatea infracţiunilor: “Practic, începînd din 1996, s-a mers în permanenţă pe o creştere a limitelor legale ale pedepsei. Am ajuns să avem, în materie de furt, pedeapsă egală cu cea prevăzută de lege pentru omor. Furtul cu consecinţe deosebit de grave se sancţionează exact ca omorul, cu închisoare de la 10, la 20 de ani. Acest sistem s-a dovedit falimentar”. El a apreciat că acest sistem nu a dus la scăderea ratei infracţionalităţii, iar pe de altă parte, statisticile arată că niciodată judecătorii nu au aplicat pedepse înspre maximum prevăzut. Streteanu a susţinut că noul proiect compensează reducerea acestor limite prin înăsprirea tratamentului sancţionator pentru recidivă. De asemenea, noul proiect aduce şi o serie de infracţiuni care nu existau la momentul adoptării Codului, în 1968, şi care să răspundă realităţilor contemporane de criminalitate, trafic de persoane, fraude săvîrşite prin sisteme informatice, fraude săvîrşite prin instrumente de plată electronice şi o serie de modificări în materia infracţiunilor de fals. Streteanu a adăugat că acolo unde reglementările existente s-au dovedit greu de aplicat, fiind o sursă de probleme în practică, s-a propus aducerea unor reglementări mai simple, ca în cazul infracţiunilor la viaţa sexuală, capitolul referitor la acestea fiind complet revăzut. De asemenea, el a precizat că proiectul propune o modificare complet nouă în materia tratamentului penal al minorului: “Pe de o parte, este vorba de coborîrea vîrstei de la care minorul răspunde penal, de la 14 ani, cît este în prezent, la 13, soluţie impusă de realităţile cu care ne confruntăm în prezent, şi apoi, renunţarea la sistemul dualist de sancţiune pe care îl avem, respectiv măsuri educative şi pedepse”. Streteanu a explicat că, în prezent, în cazul minorului, judecătorul are posibilitatea să aleagă dacă aplică măsuri educative, fie ele şi privative de libertate, sau aplică o pedeapsă. Un alt element de noutate este punerea la dispoziţia judecătorului a unei game mult mai largi de modalităţi de individualizare a executării pedepsei. Astfel, instanţa va avea posibilitatea să dispună renunţarea la aplicarea pedepsei, amînarea ei sau suspendarea executării, măsură ce nu implică pentru condamnat alte obligaţii decît cele civile, stabilite prin hotărîre, şi de a nu săvîrşi o altă infracţiune.