O inovaţie ce permite depistarea din timp a rachetelor balistice, prin interconectarea radarelor şi altor senzori din diverse părţi ale lumii, este partea centrală a noului plan antirachetă al administraţiei SUA, conform unor oficiali de rang înalt, citaţi de ”Washington Post”. Administraţia Obama a anunţat luna trecută că va renunţa la planul administraţiei Bush privind protejarea ţărilor europene şi trupelor americane staţionate acolo de orice potenţial atac cu rachete iraniene. În loc de instalarea a zece interceptori în Polonia şi a unui radar în Cehia, împotriva rachetelor intercontinentale, oficialii afirmă că se vor concentra asupra abilităţii Iranului de a lansa rachete balistice cu rază scurtă şi medie de acţiune. Directorul Agenţiei de Apărare Antirachetă din cadrul Pentagonului, generalul Patrick O\'Reilly, a susţinut această decizie, afirmînd că interconectarea sistemelor de radar ale SUA şi aliaţilor cu sateliţi şi alţi senzori va permite oficialilor să urmărească traiectoria rachetelor lansate de-a lungul zborului acestora.

Reprezentantul de la Pentagon a anunţat că primele elemente ale sistemului vor fi operaţionale la bordul unor vase de război, pînă în 2011. Pînă în 2015, a adăugat generalul, scopul este de a instala interceptori de rachete suplimentari, de tip SM-3, pe uscat. Subsecretarul de Stat pentru Controlul Armelor şi Securitate Internaţională, Ellen Tauscher, care a participat la eveniment, a declarat că sînt negocieri în curs, cu Polonia, pentru instalarea rachetelor în această ţară şi că au fost demarate negocieri cu Cehia privind instalarea în această ţară a cartierului general pentru comanda şi controlul elementelor asociate sistemului. Tauscher a precizat că aliaţii europeni, care iniţial au fost dezamăgiţi de anunţul anulării sistemului din vremea lui Bush, susţin planul administraţiei Obama, care va permite o desfăşurare mai timpurie şi va oferi o acoperire mai largă decît cea a proiectului de scut antirachetă în Europa.

”Construirea unilaterală a unui sistem strategic de apărare antirachetă complică procesul dezarmării nucleare”, a declarat, joi, ambasadorul Rusiei la ONU, Vitali Ciurkin. În prezent, SUA îşi construiesc propriul sistem strategic de apărare antirachetă şi au înfiinţat baze şi radare pentru apărarea antirachetă în Alaska şi California, radare staţionare în Groenlanda, Marea Britanie şi Japonia. Washingtonul mai dispune şi de cîteva sisteme radar instalate pe mare. Ciurkin a reiterat că ”apărarea strategică şi armele strategice de ofensivă sînt interdependente. Acesta este motivul pentru care continuăm să ne opunem eforturilor unilaterale în domeniul construcţiei de sisteme de apărare antirachetă. Sîntem convinşi că asemenea acţiuni complică grav progresul în domeniul dezarmării nucleare”. Preşedintele american şi cel rus au convenit în iulie, la Moscova, asupra principiilor generale ale unui acord care să înlocuiască Tratatul din 1991 privind Reducerea Armelor Strategice (START-1), care expiră la 5 decembrie, inclusiv prin diminuarea arsenalelor nucleare ale celor două ţări la 1.500-1.675 de focoase operaţionale şi a vehiculelor transportoare la 500-1.000. Rusia susţine că legătura dintre armele strategice de apărare şi cele ofensive ar trebui stipulată în noul tratat ruso-american privind reducerea armamentului strategic, aflat în prezent în curs de redactare.

Conform unui raport publicat de Departamentul de Stat în aprilie, începînd de la 1 ianuarie, Rusia are 3.909 focoase nucleare şi 814 vehicule transportoare, inclusiv rachete balistice intercontinentale cu lansare de la sol (ICBM), submarine lansatoare de rachete balistice (SLBM) şi avioane strategice de bombardament. Acelaşi document arăta că SUA deţin 5.576 de focoase nucleare şi 1.198 de vehicule transportoare. Ciurkin a adăugat că Rusia va prezenta Adunării Generale un proiect de rezoluţie privind instituirea unor măsuri de încredere în domeniul activităţilor militare în spaţiu. ”Partea rusă este ferm convinsă că spaţiul nu trebuie să devină arena unui conflict militar”, a spus el. Referindu-se la Tratatul privind Forţele Convenţionale din Europa (CFE), cu privire la care Rusia a impus un moratoriu unilateral în decembrie 2007, diplomatul rus a afirmat că Occidentul trebuie să-şi asume obligaţii precise dacă doreşte ridicarea moratoriului. Rusia a afirmat în repetate rînduri că îşi va relua participarea în cadrul Tratatului dacă ţările NATO ratifică varianta modificată a textului, semnată la 19 noiembrie 1999 şi ratificată pînă acum doar de Rusia, Ucraina, Belarus şi Kazakhstan.