Un volum de interviuri realizate de criticul de film Mihai Fulger care reuneşte 12 regizori impuşi după Revoluţie - " în cinematografia românească" - a fost lansat, zilele trecute. Cartea publicată de grupul editorial Art cuprinde interviuri cu Nae Caranfil, Thomas Ciulei, Alexandru Solomon, Cristi Puiu, Hanno Höfer, Cristian Mungiu, Florin Iepan, Radu Muntean, Cătălin Mitulescu, Tudor Giurgiu, Constantin Popescu şi Corneliu Porumboiu.

Fiecare interviu este precedat de un scurt curriculum vitae al regizorului şi succedat de un miniprofil semnat de un critic de film: Dana Duma, Cătălin Sturza, Andrei Creţulescu, Laurenţiu Brătan, Alex. Leo Şerban, Valerian Sava, Mădălina Roşca, Andreea Chiriac, Anca Grădinariu, Mihai Chirilov, Iulia Blaga şi Magda Mihăilescu. "Văd acest volum de interviuri ca o carte cu 25 de autori: cei 12 regizori, cei 12 critici care m-au sprijinit scriind cîte un profil al unui regizor şi, al 25-lea, eu", a spus Mihai Fulger la lansarea de la Orange Concept Store. "Am considerat că e necesar acest volum. De cîţiva ani se vorbeşte şi se scrie în presă despre din cinematografie, dar nu a apărut niciun volum pînă la acesta", a adăugat autorul. După cum precizează el însuşi în cuvîntul introductiv al cărţii, Mihai Fulger, semnatar de cronici în revista “Observator cultural“, a încercat să surprindă atît personalitatea cineastului, cît şi cea a omului purtînd acelaşi nume, "avînd convingerea că aceşti 12 regizori merită să fie (re)descoperiţi".

Cartea este prima initiaţivă de acest fel dedicată cineaştilor care s-au afirmat în perioada postcomunistă şi au acum în jurul vîrstei de 40 de ani. Ea apare, într-adevăr, într-un moment în care mai multe filme ale regizorilor români sînt selecţionate şi premiate la festivaluri internaţionale şi sînt lăudate de critica din ţară şi din străinătate: "Moartea domnului Lăzărescu", "A fost sau n-a fost?", "Hîrtia va fi albastră", "Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii" şi altele. Potrivit lui Alexandru Solomon, volumul dezvăluie "un tablou eteroclit, aşa cum e el, al celor care au debutat după '89", prin intermediul celor trei elemente: menţionarea filmografiei fiecărui regizor, interviul şi profilul.

Lansarea a fost o ocazie de a discuta dacă, în ciuda diferenţelor estetice dintre regizori, există sau nu un nou val în cinematografie. Punctul de plecare l-a constituit o declaraţie mai veche a lui Alex. Leo Şerban: "Nu ştiu dacă există un nou val, dar sîntem pe val". Între timp, criticul s-a decis: "Nu există un nou val". "Este o întîmplare. Au apărut cîţiva regizori de vîrstă apropiată care s-au impus în acelaşi timp. Asta-i tot", crede Alex. Leo Şerban. Magda Mihăilescu este de altă părere: "Sintagma înseamnă naşterea unei noi generaţii. Important pentru o cinematografie este să aibă nu numai cineaşti, ci şi o generaţie. Noi avem o nouă generaţie (...). Pînă la urmă, avem nevoie de o formulă, măcar pentru a ne descurca din punct de vedere metodologic".

Discuţia despre sintagma "noul val" a adus pe tapet şi chestiunea solidarităţii dintre regizorii care îl compun şi chiar a solidarităţii dintre criticii de film şi cineaşti. "Critica poate să participe în această suită de întîmplări, cum spune Alex. Leo Şerban, sau în această chestiune de generaţie, cum este de fapt, fiind activă. Asta înseamnă să-şi găsească o anumită afinitate, să nu aibă orgoliu...", a spus Cătălin Mitulescu, care consideră că în privinţa regizorilor există "o solidaritate profundă". "Cînd ne întîlnim sau mergem la festivaluri, există o afinitate. Eu o simt", a adăugat regizorul filmului "Cum mi-am petrecut sfîrşitul lumii".

Şi Magda Mihăilescu crede că "funcţionează, subteran, o anumită solidaritate între tinerii regizori", cel puţin "ca impuls afectiv". Alex. Leo Şerban a plasat, însă, solidaritatea pe terenul strategiei şi al tacticii: "Solidaritatea ar trebui să se manifeste în anumite momente de criză".