ARHIVĂ GLOBALĂ Documente secrete trimise Curţii ce supervizează supravegherea comunicaţiilor de către agenţiile americane de spionaj arată că judecătorii au semnat ordine generale ce permit Agenţiei pentru Securitate Naţională (NSA) să utilizeze, fără mandat, informaţii colectate accidental din comunicaţii interne americane. Cotidianul britanic „The Guardian” a publicat, în ediţia online de vineri, două documente, unul privind proceduri utilizate de NSA pentru a viza străini, celălalt privind proceduri utilizate de NSA pentru a minimiza date colectate de la americani, trimise Curţii Secrete pentru Supravegherea Informaţiilor Externe (Curtea FISA), semnate de procurorul general Eric Holder şi datate 29 iulie 2009. Documentele dezvăluite detaliază, între altele, circumstanţele în care datele colectate de la americani de către serviciile de informaţii externe sunt distruse şi paşii pe care analiştii trebuie să îi facă pentru a verifica dacă ţintele se află în afara SUA. În paralel, politicile cu privire la date ale Curţii FISA permit NSA să păstreze, până la cinci ani, date ce pot conţine detalii despre americani şi să reţină şi să utilizeze comunicaţii interne obţinute neintenţionat, în cazul în care acestea conţin informaţii utile - despre activităţi criminale, ameninţări la adresa proprietăţii sau persoanelor -, sunt criptate ori conţin orice informaţii relevante pentru securitatea informatică.

NSA are voie şi să stocheze informaţii străine conţinute în comunicaţii avocat-client şi să acceseze comunicaţii colectate de la numere de telefon sau aparate aflate în SUA, pentru a stabili dacă ţintele se află pe teritoriul american, în vederea unei încetări a supravegherii. Astfel, câmpul larg de aplicare a ordinelor Curţii şi natura procedurilor prevăzute de documente par să contrazică asigurările oferite de preşedintele Obama şi oficiali de rang înalt, care au declarat că NSA nu poate accesa apelurile sau e-mailurile americanilor, fără mandat. Documentele mai arată că marja de apreciere în privinţa celor care sunt vizaţi de puterea NSA de supraveghere externă revine în mod direct analiştilor agenţiei, fără să recurgă la tribunale sau superiori ierarhici, deşi o parte dintre deciziile de supraveghere sunt examinate de echipe de audit intern, în mod regulat.

ORICE POATE FI SUSPECT „The Guardian” subliniază că natura vastă a rolului de supraveghere al Curţii şi puterea discreţionară acordată analiştilor NSA pun la îndoială asigurările date de administraţia Obama şi giganţii în domeniul internetului, în urma dezvăluirii programului PRISM, potrivit cărora conţinutul comunicaţiilor online sunt predate NSA exclusiv în baza unui mandat. „Cu excepţia cazului în care un cetăţean american este vizat în mod specific, ordinele emise de Curtea FISA, utilizate de NSA pentru a obţine acele informaţii în cadrul PRISM, sunt doar ordine generale, nu mandate individualizate, vizând indivizi anume”, a explicat ziarul britanic. Înarmată cu aceste ordine generale, NSA este împuternicită să oblige firme de telefonie şi internet să îi predea comunicaţiile oricărei persoane identificate de NSA. Tribunalul secret FISA nu joacă niciun rol în selectarea acestor persoane şi nici nu monitorizează cine este selectat de agenţie. Purtătorul de cuvânt al NSA, Keith Alexander, a refuzat să comenteze. Tăcerea NSA nu poate decât să crească îngrijorarea cu privire la aceste reguli care oferă NSA prea mult spaţiu de manevră pentru a monitoriza comunicaţiile.

Între timp, un avion privat, finanţat de WikiLeaks, este pregătit să îl aducă în Islanda pe Edward Snowden, cel care a dezvăluit amploarea programului de supraveghere a comunicaţiilor, a anunţat purtătorul de cuvânt al site-ului, pentru postul privat islandez Channel2. Vineri, Edward Snowden tocmai a împlinit 30 de ani.

„Totul este pregătit în ceea ce ne priveşte, iar avionul poate decola şi mâine”, a anunţat omul de afaceri islandez Olafur Sigurvinsson, directorul DataCell, partenerul WikeLeaks în Islanda, care controlează colectarea de fonduri pentru acest site. „Am făcut tot ceea ce aveam de făcut. Avem un avion, iar toată logistica este pregătită. Acum aşteptăm doar un răspuns din partea Guvernului”, a adăugat acesta. Însă este puţin probabil ca americanul să plece spre Islanda înainte să obţină aprobarea Ministerului de Interne. „Ar fi stupid să îl aducem aici pentru ca să fie extrădat în SUA. În acest caz, este mai bine acolo unde se află. Nu vrem să ne asumăm responsabilitatea de a-l extrăda către SUA”, a conchis omul de afaceri.

Guvernul islandez refuză să se pronunţe asupra unei eventuale cereri de azil, subliniind că orice solicitant trebuie, mai întâi, să o depună personal pe teritoriul ţării. Avionul, aparţinând unei firme chineze, este închiriat cu ajutorul unor donaţii individuale colectate prin intermediul WikiLeaks. Potrivit lui Olafur Sigurvinsson, aducerea lui Edward Snowden în Islanda ar costa cel puţin 40 de milioane de coroane islandeze, circa 240.600 de euro, dintre care 30 de milioane pentru locaţia avionului. Joi, alt purtător de cuvânt al WikiLeaks, islandezul Kristinn Hrafnsson, şi-a îndemnat ţara să profite de ocazia unică de a-l ajuta pe Edward Snowden.

Într-un interviu pentru cotidianul britanic „The Guardian”, pe 9 iunie, acesta a afirmat că el consideră Islanda drept ţara care îi susţine cel mai bine pe cei care apără libertatea pe internet.