Reporter: Care este situaţia, în România, în ceea ce priveşte donarea de organe?

Gheorghe Tache: Din păcate, situaţia în România nu este deloc îmbucurătoare. Ţara noastră se menţine pe ultimul loc în UE la acest capitol. De aceea, noi, cei care am beneficiat de transplant, avem menirea de a contribui, prin posibilităţile noastre, pentru că ştim care sunt beneficiile, ştim ce înseamnă şansa de a te naşte a doua oară. Treci de la o viaţă de întuneric la una plină de lumină. Vrem să sensibilizăm şi opinia publică, dar şi autorităţile.

Care credeţi că este cauza pentru care românii nu înţeleg, nu conştientizează ce presupune donarea de organe?

Cea mai importantă cauză este lipsa de informare. Chiar şi oameni cu pregătire superioară nu cunosc ce înseamnă să donezi, nu cunosc care este caracterul legal al actului de donare. Din păcate, informaţiile negative au o percepţie mai bună decât informaţiile bune, pozitive. Vrem să ducem o campanie mai susţinută pentru ca omul să fie informat cât mai corect, să conştientizeze. Ne bucurăm că, în urma campaniei din primele zile, foarte mulţi oameni doreau să apeleze undeva să se înscrie pe o listă să doneze, dacă vor avea parte de momente critice. Este un lucru extrordinar, un lucru benefic, astfel că vrem să antrenăm şi alte componente din domeniul medical.

Credeţi că autorităţile din sistem s-ar putea implica mai mult?

În acest sens sunt două repere distincte. Este partea financiară, care este o problemă acută pentru întreg sistemul de sănătate. Noi, asociaţia de pacienţi, încercăm să ne spunem punctul de vedere, să aducem reglementări. De asemenea, este implicată şi partea internă. Agenţia Naţională de Transplant din România, o componentă a Ministerului Sănătăţii care se ocupă de activitatea de prelevare şi donare, este în stare de colaps. În componenţa ANT sunt doi - trei angajaţi, nu funcţionează la adevărata capacitate; nu avem coordonatori de transplant la nivel naţional, nu avem secţii de terapie intensivă apte şi puse în funcţiune astfel încât să asigure monitorizarea persoanelor aflate în moarte cerebrală până se prelevează organele. Iată că sunt mai multe repere, prin care noi vrem să facem demersuri şi legale, dar şi informale, pentru a ajuta sistemul.

Ştim că Spania este ţara cu rata cea mai mare de donare. Cum reuşesc spaniolii să se organizeze, să aibă un sistem atât de bine pus la punct?

Într-adevăr, Spania este ţara cu cea mai mare rată de donare din UE, pentru că are un sistem foarte bine pus la punct. În fiecare zonă există un coordonator şi totul merge şnur. Sistemul, din punct de organizatoric, funcţionează aşa cum trebuie. Noi nu avem personal angajat şi calificat pe componentele esenţiale pentru că nu sunt bani. Sunt coordonatori de transplant care pun bani din buzunare să meargă la familia persoanelor decedate pentru a lua acceptul informal, apoi să ia echipa să preleveze. Şi noi ne dorim ca totul să intre în normalitate, că suntem o ţară membră UE.