Artistul plastic Anca Deaconu este absolventă a Facultăţii de Arte Plastice şi Decorative - specializarea Pedagogia artei, din cadrul Universităţii „Ovidius” Constanţa, fiind licenţiată a Universităţii de Arte din Cluj. Încă de anul trecut, este profesor coordonator al Cercului de pictură din cadrul Palatului Copiilor Constanţa. În perioada 2000 – 2006 a participat la realizarea unor lucrări de artă monumentală religioasă, alături de Marin Deaconu şi Gheorghe Firică. Din 2004 şi pînă în 2007, aceasta a contribuit cu lucrări la numeroase expoziţii de grup, atît în Constanţa, cît şi la Bucureşti. De asemenea, constănţenii pot admira, la Muzeul de Artă, pînă în luna mai, cele mai recente lucrări ale Ancăi Deaconu, expoziţia fiind prezentată sub titulatura „Peisajul dincolo de peisaj”. Într-un interviu acordat cotidianului „Telegraf”, artista a vorbit despre debutul ei în arta plastică, dar şi despre oamenii care i-au îndrumat paşii către pictură.

Reporter: De la ce vîrstă aţi început să pictaţi?

Anca Deaconu: Din copilărie aveam preocupări artistice. Ascultam foarte multă muzică şi desenul a fost o modalitate de a-mi exprima anumite stări. Mai tîrziu, în perioada liceului, m-am orientat către pictură.

Rep.: Vă mai amintiţi care a fost prima lucrare pe care aţi realizat-o?

A.D.: Cred că este vorba despre o reproducere, un desen de mici dimensiuni, reprezentînd un nud. Este o imagine pe care o păstrez cu mare plăcere, deoarece reflectă preocupările mele din perioada în care nu aveam o pregătire în domeniu.

Rep.: Cine v-a îndrumat paşii către această carieră şi care au fost mentorii dvs.?

A.D.: În cadrul Universităţii „Ovidius” din Constanţa am urmat cursurile la clasa profesorului Gheorghe Anghel, sub îndrumarea căruia finalizez acum studiile de masterat în cadrul Universităţii Naţionale de Artă din Bucureşti. În perioada facultăţii, am participat la cîteva lucrări de artă monumentală alături de soţul meu, artistul Marin Deaconu şi de pictorul Gheorghe Firică. Pot spune că sînt persoanele care mi-au călăuzit paşii spre această direcţie.

Rep.: Aveţi o muză care vă inspiră în creaţiile dvs.?

A.D.: Muzica şi poezia. Întotdeauna am lucrat avînd ca suport un fond muzical. Natura reprezintă, de asemenea, sursa reveriilor mele.

Rep.: Cîte expoziţii personale şi de grup aţi realizat pînă în prezent?

A.D.: Din perioada facultăţii, am participat la expoziţii de grup organizate în cadrul „Atelierului 35”, la Muzeul de Artă din Constanţa, la saloanele naţionale. În vara anului 2007, am expus alături de artiştii constănţeni la Galeria Senso, în Bucureşti şi în cadrul festivalului „George Enescu”, la Sala Palatului. De asemenea, ceea ce aţi putut vedea la Galeria Museion, în cadrul Muzeului de Artă Constanţa, reprezintă cea de-a doua expoziţie personală, prima desfăşurîndu-se la Galeria „Orizont” din capitală, în luna februarie.

Rep.: Pe ce temă se axează lucrările dvs.?

A.D.: În lucrările mele cele mai recente puteţi descoperi fragmente, forme, structuri, inscripţii ce reprezintă un anumit mod de „a citi” peisajul. Sînt încercări de a induce privitorilor o „stare de peisaj”, folosindu-mă nu numai de gama cromatică, ci şi de rolul materialităţilor. Sînt compoziţii lucrate în tehnică mixtă, avînd ca suport pînza, colaje şi desene.

Rep.: Aveţi un pictor preferat?

A.D.: I-am admirat, întotdeauna, pe artiştii care, prin intermediul culorii şi al compoziţiei abstracte, au atras funcţia spirituală a artei şi aici vorbesc în mod special despre Wassily Kandinski, despre cei care s-au remarcat prin originalitate şi printr-un stil degajat şi a căror preocupare se regăseşte în zona poetică (Klee, Mira). De asemenea, îi admir pe artiştii „experimentali”, pe cei care invocă spontaneitatea şi libertatea în artă şi zona artei informale (Dubuffet, Tapies).

Rep.: Este meseria de pictor una profitabilă?

A.D.: Nu cred că poţi să creezi gîndindu-te la cît de profitabil poate fi actul tău artistic. Sînt multe alte meserii care pot fi mai profitabile.

Rep.: Mai sînt tinerii din ziua de azi interesaţi de artă?

A.D.: Într-o societate în care informaţia, reclama, comunicarea se face la un nivel atît de rapid, este foarte greu ca publicul tînăr să reacţioneze şi să distingă în acelaşi timp ce constituie, într-adevăr, un act artistic (pictură, fotografie, instalaţie, obiect). Interesul pentru artă există în rîndul tinerilor, dar, în acelaşi timp, se observă o anumită dezorientare şi un mod uşor indiferent de a trata această zonă.

Rep.: La ce proiecte lucrează artistul plastic Anca Deaconu ?

A.D.: Momentan, finalizez studiile aprofundate în cadrul Masteratului şi în paralel, îmi desfăşor activitatea la Palatul Copiilor din Constanţa, ocupînd un post de profesor coordonator al Cercului de Pictură.