Țara noastră alocă pentru Sănătate cel mai mic procent din PIB (5,1%, în 2014) în UE, în vreme ce țări precum Suedia, Franța, Germania și Olanda aveau alocat în același an chiar și 11%, potrivit datelor publicate în aceste zile de Eurostat, punctează Agerpres. Până și vecinii bulgari au pus mai mare preț pe Sănătate, alocându-i, în 2014, 8,5% din PIB. Și Cehia a alocat mai mult (7,6% din PIB), urmată de Ungaria (7,2% din PIB) și Polonia (6,3% din PIB). România este pe ultimul loc și când vine vorba de sumele cheltuite pe cap de locuitor pe sănătate, 388 de euro în 2014, față de 504 euro pe cap de locuitor în Bulgaria, 684 euro în Polonia și 757 euro în Ungaria. Eurostat subliniază că, în marea majoritate a statelor membre UE, mare parte din cheltuielile pentru sănătate sunt pentru servicii curative și de reabilitare medicală, al doilea capitol fiind cheltuielile pentru produse medicale, campioane la acest capitol fiind Bulgaria (43%) și România (37%), cu cele mai mari cheltuieli pentru această categorie, mai arată sursa citată.

PREVENȚIA, SFÂNTĂ ȘI... ATÂT Un alt indicator la care România este pe ultimele locuri în UE îl reprezintă cheltuielile legate de îngrijirea preventivă, deși este extrem de importantă, iar oficialii din Sănătate anunță, cu surle și trâmbițe, că prevenția este sfântă. În timp ce Italia și Marea Britanie alocă fiecare 4,1% din cheltuieli pentru îngrijire preventivă, la polul opus sunt România (0,8%) și Cipru (0,6%).

CE AȘTEPTĂRI SĂ MAI AVEM? Așa că nici așteptările nu ar trebui să fie prea mari, în condițiile în care banii alocați în acest sector, comparativ cu alte țări, sunt foarte puțini. Doctorii și asistenții medicali sunt prost plătiți, așa că pleacă pe capete din țară, iar deficitul de personal este tot mai greu de stăpânit; spitalele abia dacă reușesc să-și înnoiască aparatura medicală, astfel și rezultatele sunt pe măsură; aprovizionarea cu medicamente și materiale sanitare este deficitară nu de puține ori. Cât privește capitolul condiții de cazare în spitale, este jale mare. Chiar și în 2017, în România sunt multe unități sanitare cu paturi care au grave probleme și la acest capitol. Bolnavii sunt internați în încăperi cu pereții scorojiți, pe paturi ruginite, cu grupuri sanitare insalubre (de la wc-uri, dușuri și până la uși care nu se închid sau chiar lipsesc). Și, din păcate, exemplele negative la acest capitol sunt numeroase în mai toate județele țării. Imaginea din acest punct de vedere este salvată de mediul privat, însă rămâne întrebarea: câți pacienți români își permit să se trateze contra cost, în condiții, într-adevăr, demne de o unitate sanitară?