Se ştie că multe dintre viitoarele mame preferă să aducă pe lume copii prin intervenţia de cezariană, scăpând astfel de durerile facerii, chiar dacă perioada post-operatorie este mai îndelungată şi ceva mai chinuitoare. De asemenea, la fel de bine se ştie că, în România, este „ilegal”, în sensul că nu există un cadru legislativ, să ceri o naştere prin cezariană, medicul apelând, teoretic, la această metodă, doar dacă se impune din punct de vedere medical. Şi totuşi, cezariana se practică frecvent, în ultima perioadă. Cât priveşte alegerea ideală pentru mamă, dar şi pentru viitorul copil, părerile au fost, sunt şi vor fi împărţite. Numeroşi doctori susţin, încă, naşterea pe cale vaginală, aducând numeroase argumente, şi toate în beneficiul pacientei. Pe de altă parte, sunt medici care spun că prin cezariană mama „scapă” rapid şi, în acelaşi timp, riscurile pentru ca bebeluşul să sufere unele traumatisme scad considerabil, comparativ cu naşterea naturală. Un lucru este cert în această perioadă: numărul cezarienelor înregistrează creşteri semnificative. Mai mult decât atât, se vorbeşte chiar de o epidemie a cazurilor de cezariene.

„PUTEM ACCEPTA CEZARIANA LA CERERE?” Despre cezariana la cerere a vorbit, la cea de-a doua ediţie a evenimentului „Isis, o naştere prietenoasă”, organizat de conducerea Maternităţii private „Isis”, şeful Clinicii de Obstetrică – Ginecologie din cadrul Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă (SCJU) Constanţa, totodată vicepreşedinte al Societăţii Române de Obstetrică şi Ginecologie, prof. univ. dr. Vlad Tica. În expunerea sa, el a arătat, pe rând, beneficiile naşterii naturale, ale naşterii prin cezariană, dar şi riscurile la care se expune pacienta, în ambele intervenţii. Profesorul a subliniat că, în ceea ce priveşte cezariana la cerere, există o serie de contradicţii. Şi totuşi, aproape trei sferturi dintre viitoarele mame ar fi de acord cu cezariana la cerere. Nu în ultimul rând, medicul şef a vorbit despre cât de importantă este dorinţa pacientei şi, în acelaşi timp, despre reuşita intervenţiei, atunci când şi pacienta este informată în acest sens şi este sută la sută optimistă. „Cred că naşterea pe cale vaginală ar trebui să fie prima opţiune (la o pacientă fără indicaţii pentru operaţia cezariană), datorită unui raport beneficii/riscuri favorabil. Este important ca pacienta să fie corect informată asupra beneficiilor şi riscurilor, dar la fel de important este să existe şi un cadru normativ profesional”, a spus vicepreşedintele Societăţii Române de Obstetrică şi Ginecologie. Şi, cel mai important, spune profesorul, „pacienta ar trebui să aibă dreptul de a putea alege calea de naştere”. Nimeni nu poate contrazice faptul că, în prezent, pacienta din România, chiar alege, fără a exista un suport legal. Tocmai din acest motiv se fac numeroase intervenţii pentru ca şi în ţara noastră că existe calea legală, în acest sens. Un lucru îmbucurător este că, pentru prima dată, în ghidul de operaţii de cezariene, a fost introdusă şi această opţiune, astfel că, imediat ce vom avea un cadru legislativ, se va lua în discuţie şi posibilitatea pacientei de a alege. Dacă putem sau nu accepta cezariana la cerere, prof. univ. dr.Tica crede că da.

LA „ISIS”, PRINCIPIILE NAŞTERII PRIETENOASE.Nu în ultimul rând, cei care au participat la „Isis, o naştere prietenoasă” au putut discuta cu specialiştii şi profesioniştii din domeniu. Subiectele propuse spre dezbatere au vizat şi principiile naşterii prietenoase şi importanţa îngrijirilor prietene ale mamei şi ale copilului în maternitatea constănţeană privată. Este vorba despre importanţa participării însoţitorului la naştere şi a sprijinului oferit în travaliu; importanţa cunoaşterii de către viitoarea mamă a practicilor de îngrijire la naştere; importanţa planului de naştere ca instrument de comunicare între gravidă şi personalul medical; avantajele travaliului activ; importanţa grupurilor de suport pentru femeia gravidă şi pentru proaspăta mamă; mituri şi adevăruri în ceea ce priveşte intervenţiile din timpul naşterii; metode non-medicamentoase de reducere a durerii; importanţa atingerii, a contactului piele pe piele şi alăptării bebeluşului în primele momente după naştere; importanţa îngrijirilor neonatale prietene ale copilului.