Imaginea pe care Crin Antonescu și-a creat-o în timpul confesiunilor sale politice de după ruperea USL, pierderea partidului și renunțarea la postura de candidat la prezidențiale este proprie celor învinşi. Cu credibilitatea total pierdută, nemaiascultat de nimeni, Antonescu îşi defulează disperarea încercând să îi tragă de urechi pe cei din Alianța Creștin Liberală (adică acea alianță formață din liberali și pedeliști). De pe margine, fostul președinte al PNL ironizează "marele" miting organizat de ACL joi dimineață. În opinia lui (pe care o susțin, cu siguranță, mii de români), la protest ar fi trebuit să participe câteva mii de persoane, nu doar câteva sute, el spunând că în politică a auzit de greva foamei, dar nu de ”greva vorbirii”. Nu poți să-l contrazici, în condițiile în care au participat doar vreo două sute de inși la mișcarea de protest. Și ăia or fi fost lideri de filiale sau apropiați ai conducerii liberalo-pedeliste. S-a făcut atâta vâlvă pe marginea mitingului că ne așteptam să iasă în stradă toată suflarea pedelisto-penelistă plus niscaiva rude și prieteni. N-a fost să fie. De altfel, la "marele" protest nici măcar Crin Antonescu nu a participat. Așa că nu poți avea pretenții de la alții dacă tu nu dai exemplu. Întrebat de jurnaliști ce sfaturi le-ar da liderilor ACL pentru a folosi politic gestul Guvernului Ponta de a emite ordonanța care permite migrația politică a aleșilor locali, Antonescu a susținut că acest act normativ ar fi o șansă pentru Klaus Iohannis de a profita și de a lărgi "această breșă". Beţia de cuvinte l-a amețit atât de tare încât a uitat că i-a întors spatele lui Iohannis și că nu-l susține la prezidențiale.