Fragilitatea, sensibilitatea şi modestia, simboluri ale ghiocelului ca vestitor al primăverii, se regăsesc în personalitatea scriitoarei Florica Stanciu. Nu întîmplătoare este şi lansarea celei mai recente cărţi semnate de aceasta, pe data de 1 martie. Totodată, această lansare a coincis cu Ziua Mondială a Cărţii. Intitulată "Puterea dragostei", cartea a făcut obiectul unei prezentări moderate de poeta Coralia Ghica şi Tudor Costache, directorul revistei "Agora", la care şi-au mai dat concursul scriitoarea Maria Pop şi poeta Ana Ruse.

A cincea carte semnată de Florica Stanciu invită spre o sinceră reflecţie asupra modului în care ne tratăm sentimentele şi emoţiile pe care uneori tindem să nu le mai luăm în seamă în noianul de preocupări ce ne îndepărtează de spiritualitate. Cu un motto preluat din "Cartea de la San Michele", de Axel Munthe, romanul semnat de Florica Stanciu trece prin investigaţia sociologică şi ajunge la ficţiune, scriitoarea încercînd mai multe maniere stilistice, diegeza unificată prin jurnal sau autoanaliză fie la timpul prezent, fie la timpul trecut. Episoadele de ficţiune se întrepătrund cu fragmente extrase dintr-un jurnal scris de eroina principală, care are de rezolvat o amplă problematică de asistenţă socială şi tinde să uite să îşi mai trăiască viaţa. Cea mai mare parte din evenimente se desfăşoară în epoca pe care societatea românescă o parcuge după 1944, confruntîndu-se cu cenzura, interceptarea telefoanelor, cu înscenări de vinovăţie, arestări. Tortura fizică şi psihică duc la o conduită încorsetată, în care individualitatea greu îşi mai poate revendica existenţa. " am dorit să fie o strigare, o atenţionare către cei şi cele care nesocotesc regulile simple ale vieţii", a declarat autoarea. Chiar dacă provocările s-au schimbat, acestea îşi păstrează caracterul coercitiv pe care îl răsfrînge asupra personalităţii umane.