Restaurantul Harlequin din Mamaia a găzduit, la începutul lunii mai, un impresionant concert susţinut de două nume de rezonanţă ale folk-ului autohton: Mircea Baniciu şi Vlad Knejevici. Localul care aparţine unui alt apropiat al Phoenix-ului, Stelu Enache, a reunit, într-o atmosferă deosebită, numeroşi iubitori ai muzicii de calitate, care au aplaudat în picioare prestaţia excepţională a artiştilor. Am folosit prilejul pentru a-l întreba pe Mircea Baniciu care este secretul longevităţii succesului muzical într-o lume avidă de nou:

Reporter (Rep.): Cum depăşiţi criza instaurată?

Mircea Baniciu (M.B.): Încercăm să ţinem pasul cu vremea, cu atitudinea ciudată vizavi de muzică şi de tot ce se întâmplă în ţara asta. Încercăm să depăşim criza, care pe mine şi pe apropiaţii mei nu ne-a lovit prea tare, dar pe unii i-a cam dispersat: se gândesc mulţi să încerce altceva în afară de muzică, eventual să plece din ţară. Nu cred că sunt mai multe şanse dincolo decât aici, atunci când ştim să ni le facem şi există suficientă voinţă spre a face ceva. Noi am trecut dinspre comunism încercând să ne eliberăm de toate complexele pe care ni le-a dat ceauşismul. În prima perioadă, după ’90, se cânta engleză în... draci. Apoi, publicul şi-a dorit muzică apropiată de tot ce este românesc. Cei care compun nu o mai fac pentru români, s-a aflat că până şi la ruşi, bulgari, turci, sârbi sau greci, artiştii sunt mai bine plătiţi şi atunci toată lumea cântă în toate limbile, numai în româneşte nu.

Rep.: Există o... nevralgie în promovarea produselor autohtone?

M.B.: Fac eforturi să mai aud câte un cântec românesc, sunt doar vreo două posturi de radio care mai difuzează muzică autohtonă, motiv pentru care eu sunt mândru de ce fac: rezist cu muzica mea cântată în româneşte şi nu întâmplător am succes. Se promovează la unele posturi numai muzică în engleză mergând în mod ciudat pe ideea că acestea au succes. Fals! Dovadă că lumea cumpără şi manele sau alte chestii pe care le ascultă întrucât sunt în româneşte! Atât redacţiile muzicale cât şi cluburile au încăput pe nişte mâini ciudate, nepricepute în ale culturii, acei oameni vor să se îmbogăţească rapid şi să-şi recupereze imediat cheltuielile.

Rep.: Noutăţi despre Pasărea Colibri?

M.B.: Avem nişte cereri de concerte şi în Statele Unite, Canada sau Germania, unde, în februarie-martie, am avut un succes neaşteptat, cu săli arhipline, iar organizatorii au rămas uluiţi, pentru că nu mai credeau în actualitatea show-urilor Pasărea Colibri şi am decis să mergem mai departe cu această idee. Nu ştiu dacă ar fi interesant să mai scoatem noutăţi din studio, pentru că avem un repertoriu solicitat, de trei-patru ore, pe care putem să-l diversificăm uşor în funcţie de loc sau starea publicului. Suntem mulţumiţi însă că acolo unde apar afişe cu trupa, sălile sunt pline şi de fiecare dată când suntem chemaţi să cântăm undeva, onorăm invitaţia cu plăcere, cât mai repede cu putinţă.