ROMÂNIA ÎNTOARCE CAPETE România are un impozit pe profit relativ scăzut (16%), comparativ cu ce se întâmplă în alte state (în Emiratele Arabe Unite, spre exemplu, taxa pe câştiguri este de 55%), fiind atractivă pentru investitori, însă lipsa stabilităţii fiscale strică tot, spune oficialul firmei de audit KPMG Şerban Toader. „Schimbările legislative dese, atât în sfera impozitelor directe, cât şi în cea a taxelor indirecte, reprezintă o problemă constantă pentru firmele care fac afaceri în România. Deşi sunt evidente provocările Guvernului de a menţine veniturile bugetare, într-o perioadă dificilă, stabilitatea crescută a legislaţiei fiscale ar aduce multe beneficii mediului de business şi economiei. Managerii trebuie să îşi planifice activităţile pe termen mediu şi lung şi au nevoie ca taxele plătite să fie clare”, explică Toader. Cota unică de 16% este menţinută încă din 2005, anul în care a fost introdusă în Codul Fiscal. Anul trecut, statele cu cel mai mare impozit pe profit au fost Emiratele Arabe Unite (55%), Statele Unite ale Americii (40%) şi Japonia (38%). La polul opus, cele mai mici taxe directe au fost în Muntenegru (9%); urmează apoi o listă lungă de ţări în care impozitul este de 10%, între ele găsindu-se Serbia, Cipru, Paraguay şi Qatar.

ARUBA, VENIM! În privinţa impozitelor indirecte, România a ajuns să se situeze la limita superioară, după ce, în 2010, TVA a fost majorată peste noapte de la 19 la 24% de către Boc & Co, cu acordul tacit al Fondului Monetar Internaţional. Maximul, de 27%, este consemnat în Ungaria. În Islanda, TVA este de 25,5%; Suedia, Danemarca, Norvegia şi Croaţia au 25%. De cealată parte, cea mai mică taxă pe valoare adăugată, de 1,5%, este în Aruba. TVA de 5% există, printre altele, în Japonia, Canada, Yemen şi Nigeria. Potrivit ministrului Finanţelor, Varujan Vosganian, Guvernul României ţinteşte, pe termen mediu şi lung, reducerea TVA şi CAS. Schimbările ar putea avea loc în 2015 - 2016, potrivit consultanţilor economici, în următorii doi ani neexistând „spaţiu fiscal” pentru asemenea manevre. Reducerile sunt necesare, mai ales că salariul minim a fost majorat, ceea ce pune o presiune suplimentară pe patroni (de fix 20 milioane euro, numai în 2013). În mod obişnuit, orice majorare a salariului minim este însoţită şi de o reducere a contribuţiilor sociale.